V. I. LENIN §1 POETII RU§I $1 SOVIETICI	41
crolog Friedrich Engels, scris in 1895, Lenin ia drept epigraf douà din versurile lui Nekrasov, dedicate lui Dobroljubov :
Ce inimà a incetat sà bata?
Ce fàclie a gìndirii s-a stins? 1.
       Lenin apeleazà §i la alte versuri ale bardului názuin^elor poporului rus de libertate $i via^à felicità, folosindu-le din nou ca epigraf in articolul Principóla sarcinà a zilelor noastre. Expresivele rìnduri din poemul Cui i-e bine
  Il	in Rusia :
                                 Tu e$ti ipi calicà Tu e$ti $i-nstàrità,
                               Tu e$ti $i voinicà,
                               E$ti $i vlàguità Màicufà Rusie !
  sint apoi reluate $i in textul articolului, in acea parte a sa in care Lenin se referà la sarcinile pe care trebuie sà le rezolve República Sovietica „pentru ca sà nu mai fie calicà $i vlàguità §i sà devinà, pentru totdeauna, puternicà $i instàrità“ 2.
       In mod deosebit ii plàcea lui Lenin poezia lui Nekrasov Ferice-i poetul lipsit de minie. Demonstrìnd in articolul §antaj politic (1917) cà burghezia
  ii	persecutà pe bol^evici, denigrindu-i $i impro$cindu-i cu noroi, Vladimir Ilici scria : „Boljevicii indeosebi au avut cinstea sà incerce pe pielea lor aceste metode de prigoanà ale imperialistilor republicani. Bol$evicului i se potrivesc cunoscutele versuri ale poetului :
                    Dar el va desprinde aprobare,
                     Nu-n dúlcele ropot de aplauze, ci In strigàtul surd al miniei barbare 3.
      Lenin aprecia aceastà poezie pentru patosul ei revolucionar, pentru patosul urii sociale. íntr-un alt artieoi, Vor putea pàstra bolsevicii puterea de stat?, dupà citarea acelora^i versuri, menzionate anterior, Lenin conchidea:
       „Faptul cà burghezia nutrente fa{à de noi o urà atit de sàlbaticà este
  o	ilustrare dintre cele mai concrete a adevàrului cà noi indicàm in mod just poporului càile si mijloacele pentru ràsturnarea dominaci burgheziei“4.
       Dar diapazonul interesului lui Lenin fa{à de poezie nu era restrins in jurul unui numàr limitai de poe^i. In Volumul La ràscruce, P.N. Lepesinskij relata: „Nimeni, de altfel, nu si-1 poate imagina pe Ilici ca pe un mare iubitor al poeziei, §i indeosebi al poeziei clasice cu pu^in iz al vremurilor de demult. E1 niciodatà nu ezita ca, in rarele minute ale odihnei sale, sà-$i arance ochii in unul din volumele lui Shakespeare, Schiller, Byron, Puskin $i chiar ale unor poe{i nu atit de importanti, ca Baratynskij sau Tjutcev. Ba, dacà nu mà ìn$el, Tjutcev se bucura in mod deosebit de atitudinea sa binevoitoare" 5.
1	V.1. Lenin, Opere complete, Edifia a doua, Editura politica., Bucure^ti, voi. 2, p. 53
         2	Op. cit., voi 36, p. 89.
          3	Op. cit., voi. 34, p. 97.
         4	Op.cit., voi. 34, p. 311-312.
        4	B. H. JlenuH o jiumepamype u ucKyccmee, p. 649.