CRITICA çi bibliografie
529
care s-a produs prima ei ìntipàrire. Socialismul vede un alt Eminescu. S-a renuntat la interpretarea idealista a lui Eminescu, ca un fenomen poetic des-prins de conditile lui de timp (...). Socialismul vede ìn cel mai mare poet al poporului nostru pe luptatorul pentru dreptate, pe satiricul vechii orinduiri, pe poetul patriot care urmareste in creala sa adevarul, mintea cea mai bogatà si mai adinca a epocii sale, stàpin pe vástele perspective ale gindirii çi ale culturii, in contact neintrerupt cu toate sursele inspiratici populare, unul dintre ziditorii hotârîtori ai inteligen^ei si sensibilità^ româneçti din secolul al XIX-lea. Alta data era prezentat un Eminescu intors catre trecut. Astàzi atrage atentia chipul poetului orientât catre lumea ce vine, mesajul sàu adresat viitorimii“ (T. Vianu, Studii de literatura romana, Ed. did. si ped., Bucuresti, 1965, p. 324).
     Meritul principal, si nu singurul, al cârtii lui I. Kozevnikov este de a fi scrisà in intregime in acest spirit. Autorul este nu numai un excelent cunoscà-tor si pasionat admirator al creatiei eminesciene ; el este totodatá (alàturi de A. Achmatova, L. Martynov, V. Lugovskoj, V. Rozdestvenskij ç.a.) unul dintre cei mai valorosi tâlmâcitori ai poeziilor lui Eminescu in limba rusà. Uneori el face observatii pertinente cu privire la traducerile pe care le citeaza din volumele : Antologija rumynskoj poezii, Moscova, 1958 si M. Eminesku, Stichi, Moscova, 1958.
    Credem cà un studiu mai amplu asupra modalità^ transpunerii valentelor expresive ale poeziei eminesciene in limba rusà nu ar fi lipsit de Ínteres, dupà cum ìnregistrarea bibliografica a tuturor lucràrilor privind literatura romàna, apàrute in limbile slave, ar putea constitui o sartina curenta a pu-blica^iei noastre.
    Lucrarea lui I. A. Kozevnikov poate sá suscite si discucii, mai cu seamà in privinta determinarii si explicàrii genezei romantismului ìn literatura romàna si in creala lui Eminescu. (Vezi, de ex. G. C. Nicolescu, Contributii la definirea si delimitarea romantismului románese in voi. Studii si articole despre Eminescu, E.P.L., Bucuresti, 1968, care socoteste ca „ansamblul lu-minos, strâbâtut de energie al creatiilor patruzecioptistilor, in literatura romàna, ca si in literatura popoarelor ìnvecinate, cu o dezvoltare asemânâtoare, nu este cazul sa fie considérât ca o perioada romantica, ci una de nasiere si asezare a literaturii moderne, ìntr-o màsura chiar realista si autentic nazionali“ (p. 197). Vezi si A. Popovici, Romantismul románese, Ed, tineretului, Bucuresti, 1969, sau volumul Romantismul in literatura românâ, Bucuresti,
1965).
    Farà ìndoiala, discuoile in acest domeniu nu s-au încheiat çi, probabil, nici nu se vor sfîrsi curînd. Este semnificativ in aceastà privinta faptul cà proiectul tematic aì Congresului al VII-lea al Slavistilor, care va avea loc la Varsovia in 1973, si-a propus sà dezbatà la seccia de literatura toemai problema romantismului in literaturile slave.
    Pentru cunoasterea contributiei literaturii romàne in generai si a lui Eminescu in special la dezvoltarea romantismului, studiul lui I. A. Kozevnikov constituie o sursa de informare deosebit de valoroasa. Scrisà cu competente si pasiune, pe alocuri polemicà, vàdind o gindire originalà in interpretarea fenomenului artistic, cartea este strâbâtutâ de sentimentul netàrmuritei ad-