594
CRITICA $l BIBLIOGRAFIE
literaturile popoarelor iugoslave (limba sirbocroatä, slovena fi macedoneanä), I—II, in „Lumina“, XVI, 1962, nr. 4, p. 234—245; nr. 5, p. 319—331 ; idem, Scurtà privire asupra literaturii romàne in R.F.P. Iugoslavia, „Libertatea“, Vîrçet, XVIII, 1962, nr. 37, p. 6—7 etc.].
     Vorbind in préfaça (p. 8) despre continutul carpii sale, autorul aratä cä volumul trateazä „relatiile sîrbo-române transpuse pe planurile : metodologie, istorie, cultural si lingvistic (in primul rind dialectal)“. întreaga materie cercetatâ este expusä in patru mari capitole (aici am remarca doar cä obiectul cercetärii si metodologia acesteia sint de ordin diferit : relatiile pot fi istorice, culturale, lingvistice etc., dar nu si metodologice).
     Primul capitol, intitulât Contributie la metodologia studierii relatiilor sìrbo-romane pe pian lingvistic si literar-cultural (p. 13—79), constituie o dezvol-tare a prelegerii de deschidere (imite de autor la facultatea de filologie a Uni-versitätii din Belgrad, cu prilejul inceperii cursurilor la grupa nou formatä de limbä si literatura românâ, la 3.XII.1963 (publicatä in „Lumina“, Panciova, XVII, 1963, nr. 6, p. 383-415).
     Folosind o bogatä bibliografie si subliniind aportul stiintific al unor istorici si lingvisti de prestigiu, ca I. Bogdan, I. Bärbulescu, N. Iorga, S. Puscariu,
E.	Petrovici, Al. Rosetti si multi altii dintre romàni ; P. Skok, H. Baric, M. Filipovic, D. Sp. Radojcic, M. Deanovic — dintre reprezentantii stiintei iugoslave, Radu Flora constatä totusi cä aceste cercetäri au aspect „fragmentar“ çi cä a sosit timpul unei „sinteze atotcuprinzätoare“. întregul capitol are un caracter general-orientativ, conturind stadiul actual al cercetärii relatiilor sîrbo-române pe pian social — istorie, folcloric, literar, lingvistic, din perioada primelor contacte pînâ în zilele noastre ; aläturi de rezultatele certe ale investigatici, se aratä problemele nerezolvate sau controversate, zonele necercetate, jaloanele si directiile principale ale cercetärii viitoare. Farà a starai prea mult asupra unor chestiuni de detaliu, capitolul introductiv al volumului are meritul de a oferi o imagine de ansamblu asupra multiplelor interferente româno-sîrbe, un tablou cuprinzâtor, în generai adus la zi sub raport bibliografie, al studierii ìntregii problematici, indicìnd sarcinile actúale care stau în fata cercetätorilor acestui domeniu.
     Al doilea capitol al cärtii (p. 61 —103) cuprinde trei studii cu caracter istorie, dintre care primul, Hrisovul lui Constantin Brincoveanu — Contributie la chestiunea originii mänästirii Rakovica, a mai fost publicat ìn Zbornik Matice srpske za drustvene nauke, Novi Sad, XV, 1956, p. 69—80. Importanza acestui document constä nu numai în faptul cä a fost pînâ acum necunoscut, ci si pentru lumina pe care o aduce în privinta zidirii mänästirii Rakovica. Autorul, folosind numeroase argumente, admite drept ctitor, pe Radu IV si dateazä zidirea mänästirii la sf irsi tul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea. în continuare sínt publícate Stiri despre unii domnitori romàni în arhivele iugoslave, valorificîndu-se doua documente — un act de danie din 1665 cätre mänästirea Milesevo din Serbia al domnitorului muntean Radu Leon si unul din 1791 privitor la sederea lui Alexandru Ipsilanti la Brno. Capitolul istorie se ìncheie cu relatarea, pe baza documentará, a evenimentelor singeroase petrecute in satul Sìmiai (actualul Locve) in a doua jumätate a anului revolutionär (1848).