RELATII CEHO-ROMÂNE
495
Zavoral a ramas, cred, o bogatâ corespondenfâ, redactatâ în româneçte, — din pacate, noi dispunem numai de citeva sensori, adresate lui Jarnik. Eie constituie o dovada indiscutabila ca abatele Zavoral dispunea de o mare pu-tere de receptivitate fafà de limbile stràine. Numai dupà citeva luni de zile, el izbutisc sa minuiascà, cu multa màiestrie, limba romana. Cele citeva scri-sori, de care dispunem, — prin topica si stilul lor curgator, dar mai aies prin formele neaose romànesti, care imprumuta expunerii o culoare arhaica, merita sa figureze in orice antologie epistolarâ româneascâ.
*
     Açadar, imprejurâri diferite au générât aceeasi preocupare, aceeasi rîvnâ,— împinsà uneori pina la pasiune, ca in cazul prof. Jarnik — de a învâta temeinic limba românà. Tustrei si-au fâurit, in felul acesta, un instrument de comunicare, eu ajutorul câruia au putut pàtrunde in viafa sufleteascâ a soldatilor rânifi, romani de origina, afiati atuci in lazaretele din Praga.
    Aceste fapte, sâvîrçite eu o impresionantà modestie sub imperiul eveni-mentelor grave aie râzboiului, capata acum, in lumina istoriei, o adîncâ semni-ficatie social-umanâ. Este, deci, de datoria noastrâ ca, pe baza atestârilor documentare, sa arâtâm împrejurârile si momentele in care prof. Jarnik, preotul Spachta si abatele Zavoral s-au apropiat de rânifii romàni, eu o coplesitoare sinceritate si discrede, creindu-se astfel unul din cele mai afectuoase capitole din istoria moderna a relatiilor româno-cehe. Ne vom ocupa de fiecare in parte, incepind cu Jan Urban Jarnik.
    Primele contacte ale lui Jarnik cu ranitii romàni din Praga. Ìntr-o scri-soare adresatà ziarului „Românul“ din Arad, in martie 1915 1, deci la aproape sapte luni de la izbucnirea râzboiului, Jarnik ne informeazâ cà, pe la sfìr-situl lunii august 1914, pe cind se afla la Potstÿn, a fost anunfat cà intr-unul din lazaretele din Praga se gâseste un soldat rânit, de originâ românâ, cu numele de Vazul. Rânitul nu cunostea nici o limba strâinâ si nu se putea ìntelege nimeni cu el. „Aflindu-se ìntr-o stare sufleteascâ deznâdâjduitâ", con-ducerea lazaretului a fàcut apel la amabilitatea lui Jarnik de a face pe translaterai in aceasta imprejurare. Din motive pe care nu le cunoastem, Jarnik nu s-a putut deplasa imediat la Praga si serviciul de interpret, solicitât de directia spitalului, a fost fâcut de prof. Gheorghe Staca, romàn, de fel din Macedonia a.
    „Citeva zile mai tirziu“, serie mai departe Jarnik, guvernatorul tarilo! cehe, contele Francise Thun, il instiinteaza ca in lazaretul instalat in localul academiei contelui Straka se aflâ „un soldat rânit, român de originâ, care nu çtie nici o limbâ strâinâ. Din nefericire — noteazâ contele Thun, niciunul dintre medici si nici personalul de îngrijire nu cunoaste limba românâ“ 3. în consecintâ, Jarnik e rugat sa faeâ la spital o vizitâ soldatului eu pricina si dorintele lui eventuale sâ le comunice sofiei lui Thun, sau contelui Wallen-
      1	„Românul", Arad, V, Nr. 48 din 1/14 martie 1915.
      2	Gheorghe Staca a fost anun^at despre aceasta de Jda, fiica mai mare a lui Jarnik care, functionînd ca învàtàtoare la o çcoalâ din Praga, a trebuit sà piece de la Potstÿn înainte de sfîr-çitul lunii august, pentru a se prezenta la çcoalà pe ziua de 1 septembrie („Românul, I.e.).
      3	Scrisoarea lui Thun câtre Jarnik din 7 oct. 1914. (Anexa Nr. 2)