METALIMBA SLAVISTICII R0MANE§TI
95
    In evolutia paleoslavei se distinge, prin urmare, mai ìntii, o perioadà initialà, veche slava propriu-zisà (secolele IX—XI) \ in cadrul càreia unii cercetàtori evidentiazà douà etape : cea moravo-panonicà2 sau clasica 3 (sfìrsitul secolului al IX-lea si inceputul secolului al X-lea), cìnd fratii misionan fi discipolii lor apropiati au tradus primele càr|i de cult, ale càror originale nu s-au pàstrat, fi etapa bulgara 4 (sfìrsitul secolului al X-lea — secolul al XI-lea), cìnd in sud-vestul fi estui Bulgariei au fost scrise cunoscutele codice : Codex Zographensis, Codex Marianus etc., in total 15 manuscrise paleoslave.
    Cea de-a doua perioadà, perioada slavonà, nu prezintà, in intregul ei, o limita transantà, in timp, fa^à de perioada anterioarà, ìntrucìt ìnceputurile ei variazà in funere de aparitia diferitelor copii locale ale textelor chirilo-me-todiene : sec. X—XI la sla vii din Marea Moravie fi Panonia, secolul al XI-lea la slavii de est, secolul al Xll-lea la slavii de sud (bulgari, sìrbi, croati)5. in orice caz, se poate vorbi de slavona ìncà de la sfìrsitul secolului al X-lea, evolutia ei putìnd fi urmàrità pina pe la sfìrsitul secolului al XVIII-lea, cind slavona inceteazà de a mai fi o limbà literarà si se mentine numai ca limbà de cult6 (situale valabilà fi azi pentru slavii ortodoefi).
    Aceastà distinctie, de ordin lingvistic, privind cele douà perioade, a impus in mod necesar o distinctie de natura metalingvisticà. Referitor la prima perioadà se vorbefte azi, de ex., de vechea slava, vechea slava bisericeascà, vechea bulgara etc., iar privitor la a doua — de slava, slava bisericeascà, sla-vonà etc. De mentionat cà sìnt denumite (sau considerate) „limbi“ nu numai perioada veche slavà propriu-zisà fi cea mai nouà, slavonà (comp., de ex., termeni ca limbà paleoslava, pe de o parte, fi limbà slavonà, pe de alta), ci, uneori, chiar diferitele forme sau variante locale ale vechii slave, privite izolat (comp., de ex., la A. Vaillant : le slavon russe, le slavon croate etc.) 7.
     O analiza mai amànuntità a acestor termeni ftiinrifici, pe care vom incerca s-o facem mai jos, ne va aràta cà lucrurile se complicà fi mai mult nu atit datorità faptului cà una fi aceeafi notiune se exprimà metalingvistic in mod diferit (de unde o serie de sinonime, a càror gamà crefte considerabil mai ales sub raport diacronie), cit in virtutea concluziei, pe care o anticipàm acum, cà unul fi acelafi termen poate servi pentru exprimarea unor sensuri diferite, iar delimitarea de care vorbeam mai sus se face destul de ambiguu sau, uneori, nu se face de loc.
*
    Vom considera, in cele ce urmeazà, termeni ftiintifici atit denumirile formate dintr-un singur cuvint (de ex., paleoslava), cit fi denumirile constind din sintagme (de ex., limbà veche slavà), inclusiv respectivele variante topice;
       1	Vezi, de ex., Al. Rosetti, op. cit., p. 300, sau, in ultima vreme : R.M. Cejtlin, 0 leksiteskich osobennostjach jazyka staroslavjanskich pamjatnikov, in „Voprosy jazykoznanija", 1969, 6, p. 34.
      2	Nicolaus van Wijk, op. cit., p. 13.
       3	R.M. Cejtlin, art. cit., p. 34.
       4	Nicolaus van Wijk, op. cit., p. 28 $i urm. ; R.M. Cejtlin, loc. cit.
      5	Vezi André Vaillant, Manuel ... (ed. rusà), p. 15, 19.
      6	Vezi K. Gutschmidt, art. cit., p. 71 ?i urm.
      7	Si in slavistica romàneascà se vorbefte adeseori despre slavona sirbà, slavona rusà etc. de asemenea, slavona romàneascà).