582
CRITICA çi bibliografie
    Cele doua prefete ne asiguri ca munca de elaborare a pornit de la actele transcrise ìntre anii 1949—1954 fi aflate in arhiva Institutului de Istorie ,,N. Iorga“. Tinînd însâ seami de faptul câ noua editie se deosebeste funda-mental de criteriile care au stat la baza ìntocmirii „corpus-ului“ DIR (= Documente privind istoria Romàniei), vechiul material a fost supus unei riguroase operatiuni de revizuire. Mai aies publicarea textului slav, în noua editie, cu toate consecintele care dçcurg din aceasti justa conceptie stiintifica a impus „retranscrierea majorititii documentelor slave si a unei parti din cele ro-mànesti". Recontrolarea unui material imens adunat, cu 15—20 de ani in urmâ, de un colectiv numéros, inégal ca pregitire si sub imperiul unor norme rigide si criterii neconvingitoare, — se impunea de la sine. Asta ìnseamni, chiar de la ìnceput, o remarcabili scrupulozitate stiintificà.
    Câ s-au depus eforturi continui pentru realizarea unei colectii de documente de un înalt nivel éditorial, se poate constata de îndati ce se deschid paginile acestor doua volume. Ceea ce ne surprinde la prima vedere este siste-matizarea darà a materialului, dupa criterii, care depàsesc tot ce s-a publicat pina acum in istoriografia noastri, ìrr aceasta materie. S-au respectât ìntru totul normele stabilite iniziai, in legatura cu transcrierea si publicarea textului slav, — cea mai importanti contribuée pe care o aduce noua editie fata de prima, tirava si deficitari.
     Dupi cum se stie, existi ìn cercurile de specialitate de la noi opinii diferite asupra modalititii de a translitéra alfabetul chirilic care ìnvesmìnteaza un continui romànesc. Un acord cu lingvistii, ìn aceste probleme, nu se poate realiza. De aceea, Institutul de Istorie se poate felicita ca a elaborai un sistem £ropriu, „pentru a oferi cercetatorilor din domeniul istoriei un text fidel fi cît mai usor de folosit.“ (Vezi Introducere la colectie, DRH, I, 1966).
     Se ìntelege ci, sub acest aspect, in cele 1.700 pagini ale ambelor volume, s-au strecurat unele inadvertente fi lipsuri, ìnsi eie nu pot fi atìt de flagrante, ìncìt si stirbeasci prestigiul acestei masive publica^ii. De aceea, in loc de a ciuta cu orice pret micile scipiri din vedere, inerente oricirui efort stiin-tific prelungit, voiu încerca sa formulez cìteva sugestii, chiar daca una sau alta, dintre eie, sìnt tardive.
     1.	Ìn primul rìnd, nu sìnt de acord cu proportiile ultimelor doui volume, (XXII si XXIII) ca fiind peste misura de pìntecoase. Ambele ìnsumeazà aproape 1.700 pagini fi fac impresia unor masive tratate medievale. O colemie de documente nu se publici pentru a decora un raft de biblioteci, ci pentru a fi cercetata si risfoita.
     Binuiesc ci existi pe undeva o hotirìre initiali care stabilefte ca ìnce-putul fi sfìrfitul fiecirui volum sa coincida cu durata anului calendaristic. Procedeul e simplu fi didactic. S-ar fi putut gisi totufi un alt criteriu, desigur mai complicai, ìnsi mai putin riguros, care si permiti atìt respec-tarea cronologiei, cìt si divizarea materialului pe teme sau probleme similare.
     2.	Volumul XXIII se putea ìncheia foarte bine cu zapisul din 20 sept. 1632. Celelalte documente, peste 30 la numir, provin din timpul domniei lui Matei Ba-sarab fi ar fi fost de dorit ca eie si figureze in fruntea primului volum, cu care se va ìncepe publicarea actelor emise in cancelaria acestui voievod. Epoca lui Matei Basarab reprezinta in istoria culturii din Tara Româneascâ o coti-