396
CORNELIU BARBORICÀ
aparà ca niste declasati in noul mediu pentru care se pregàteau. Pe lìngà invitatura trebuia deci sa li se dea posibilitatea sà-si cìstige, in contact cu societatea in care aveau sa intre dupa terminarea studiilor, acea rutina socialà fi deprin-dere cu fórmele ei conventionale, care e absolut indispensabilà fi formeazá insàfi puntea de trecere peste pràpastia socialà ce exista intre sat fi oraf (...)• Octa-vanilor, septimanilor fi citorva sextani ni se permitea sa urmàm un curs de 'dans', care tinea citeva sàptàmini fi la care erau invitate domnifoarele din cele mai bune familii romànefti. 'Dansul' acesta alcàtuia una dintre cele mai mari atracan ale vietii de 'studenti' la Brafov“1.
     Pentru Sofia Stànescu a nutrii o dragoste puternicà. I-a inchinai poezia in limba germana Die Rose v.S. lingà care, in carnetelul sau a afezat citeva petale de trandafir. Apoi, dupà zece ani, transcrie din nou versurile pentru Sofia intr-un came^el din perioada 1905—1912 (cind era inginer in localitatea Klobuky din Cehia) fi din nou afeazà alàturi aceleafi petale de trandafir care se pàstreazà pina astàzi. Avind in vedere aceste semne de devotament durabil, absenta corespondentei dintre ei, dupà despàrtire, ramine un mister. íntr-o discutie cu noi, Michal Gáfrik emitea pàrerea cà e posibil sa fi existat totufi un schimb de scrisori. Cele cinci poezii de dragoste, scrise in perioada federii la Brafov, sint motivate de sentimentele fatà de Sofia Stànescu : Cierne odi, cierne odi... Len jej, Milá moja, milá moja..., Za bùrnej, ciernej noci fi Die Rose v.S. Ultimele douà poartà fi dedicatia respectiva. ìn versurile Cierne oci, cierne oci... (Ochi negri, ochi negri... ) o vede pe iubita sa ìn extaz mistic, probabil la Biserica Sf. Nicolae din Schei, pe care o frecventau elevii, ìn poezia Milá moja, milá moja... (Draga mea, draga...) ifi comparà iubita cu un trandafir (ca fi in Die Rose v.S.). Poezia Za bùrnej, ciernei noci (Noapte neagrà, furtunoasà) evocà durerea despàrtirii celor doi ìndràgostiti in vara anului 1896.
    In paginile carnetelului de la Brafov s-a conservai fi o altà màrturie concludentà asupra ambiantei spirituale in care a evoluat Krasko la virsta de 18—20 de ani. EI transcrie trei cìntece patriotice romànefti: Desteaptà-te romàne, datatà 5 iunie 1895) din care subliniazà ultimele versuri : „Murim mai bine-n luptà cu gloria deplinà, / decit sa firn sciavi iarà-fi in vechiu-ne pàmìnt“ ; Doina lui Ratiu fi Doina lui Lucaciu — ambele dedicate celor doi conducà-tori ai mifcàrii romànilor ardeleni, condamnati ìn 1894 ìn procesul memoran-diftilor.
    In iunie 1896 I. Krasko a trecut examenul de maturitate 2 fi s-a ìntors in comuna sa, la Lukoviste. Un lucra este neclar : pe volumul poeziilor lui M. Eminescu, apàrut la Iafi, la Editura Fratilor §araga (editie nedatatà),
     1	Sextil Puçcariu, Gimnaziul din Brasov, in Anuarul liceului ortodox romàn „Andrei Sa-guna" din Brasov, Anul jubiliar 1924—1925, publicat de Iosif Blaga, Braçov, 1925, p. 66.
     2	Dupà plecarea sa, la liceul românesc din Braçov au mai fost ìnscrisi ìncà patru elevi slovaci, provenind aproape toti din comitatul Gemer unde activa cercul amintit mai sus de patrioti slovaci simpatizan^i ai romànilor. Unul dintre aceftia, Samuel Daxner, care a dus de mai multe ori tratative cu reprezentantil romànilor, fi la Bucurefti cu Dimitrie D. Sturza (vezi Jindra Huskovâ-Flajshansovâ, op. cit., p. 36), fi-a trimis pe fiul sàu Vladimir Daxner la acest liceu unde figureazà inscris numai in anul 1899 — 1900. Vezi A. Bìrseanu, Istoria scoalelor centrale romàne gr. or. din Brafov, 1902.