402 CORNELIU BARBORICÀ La Eminescu luna aduce o senzatie de lumina, chiar dacá se foloseste in simpla ìmperechere „rasare luna“. Uneori senzatia de lumina se obtine printr-un simplu contrast : Peste vírfuri trece luna, ( Peste vírfuri ) Luna tremurà pe codri.. . (Scrisoarea IV) Pe aceeafi ulicioara Bate luna !n íeresti (Pe aceeasi ulicioara) Cu tóate deosebirile de temperament si structurá poética gásim la Krasko reminiscente vizibile din lectura poeziilor eminesciene. Desigur peisajul noc-turn cu luna este un loe común al poeziei romantice si simboliste, dar citeva elemente ale imaginii sint asemánátoare la ambii poe^i: Peste vírfuri trece luna Codru-?i bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul suná (Peste vírfuri) Tak tísko dvíha mesiac biele Celo nad vrcholami hornych balvanov! íncetifor fi-naltá luna fruntea albd Peste vírfuri uriafe de granit!1 (Pieseñ — Cíntec — Din vol. Nox et solitudo, 1909) Primele douá^ versuri din poezia Cíntec desfásoará imaginea din primul vers eminescian. In poezia Uz je pozde... (Etirziu) gàsim mai multe rezo-nante eminesciene de aceeasi natura, in special din Melancolie fi Peste vírfuri. U2 je pozde, nepamátas — ! nad horami vrcholí vel’ky mesiac, nemy, bledy, oblióaj st'a mftvoly; riedke mráíky tiahnu nebom, kryjú mesiac zavoji; tiene blúdia sinym pol’om, pokoj éuéí po chvoji; niekde v dial'ke hlásnik trúbi pozdnú no£nú hodinu, ozveny sa dute vlnia, az kdes’v tichu vyhynú — : zrovna, zrovna jako vtedy!... .. . Mesiac sadá zo hory, a ty nejdes dokoncit’tie zapacaté hovory... (Din volumul Nox et solitudo) E tlrziu, tu nu mai §tii ! Peste vírfuri lunà mare Mutà, palà, chip de mort, Se-nfiripà fi ràsare; Undeva gornasul suna Ceas de noapte, de rdgaz, Fiere sunetul si moaré Ca un ciine de pripas : 1 Traducerea versurilor din poeziile lui Krasko, citate in aceastà lucrare, ne aparóme.