452
I. PETRICÀ
    Ion Eliàde Ràdulescu nu era stràin de suflul creatiei mickiewicziene cind, in Souvenirs et impressions d'un proscrit (Paris, 1850) 1, deplìngea in stil biblic soarta emigrantului politic iar Cintarea Romàniei a apàrut, farà indoialà, in cercul patronat spiritual de marele poet polon 2.
    Cel mai apropiat insà ca mod de gindire si concep^ie, in generai, de Adam Mickiewicz, a fost Nicolae Bàlcescu. E1 cunostea foarte bine opera poetului polon de vreme ce intr-o scrisoare trimisà din Sibiu, la 22 noiembrie 1848, ii scria istoricului francez Paul Bataillard : „Voir dans le 1-er volume, p. 402— 406 de l'ouvrage de Mickiewicz : L'église officielle et le Mesianisme, quelques détails sur les Ciganis“ 3. Opera indicatà de N. Bàlcescu apàruse la Paris in anul 1845 si cuprindea prelegerile poetului polon tinute in anul al treilea la Collège de France, pe care, fàrà indoialà, romànii care 1-au ascultat pe Mickiewicz le-au adus ulterior in tarà. Bàlcescu avea cu sigurantà cunos-tinte mult mai largi de istoriografie si literaturà polonà, fapt ce rezultà si din lucrarea Romànii sub Mihai-Voievod Viteazul, pentru care si-a alcàtuit cu multà grijà documentarea si din care nu lipsesc referiri la scriitori ca Pawel Pia-secki, Franciszek Bohomolec, Julian Ursyn Niemcewicz, Jan Albertrandi 4.
     Fàrà sà fi avut talentul scriitoricesc al lui Nicolae Bàlcescu, Ion Voinescu, un om totusi de mare culturà, cu merite deosebite in ràspindirea comorilor poeziei romànesti prin traducerea versurilor lui Vasile Alecsandri in limba francezà, se numàrà si el printre admiratorii 5 creatiei mickiewicziene. Apro-pierea pe care el o face intre balada Baba Cloanta de Vasile Alecsandri, Switezianka lui Mickiewicz si Pescami lui Goethe dovedeste nu numai cunoas-terea si ìntelegerea creatiei acestor mari scriitori, dar si multà sensibilitate, dublatà de o remarcabilà culturà poeticà 6.
    In articolul 0 càlàtorie pe Dunàre in ghimie, publicat in „Romànul“, la 1861, Ion Voinescu va apela la Rugàciunea pelerinului (Modlitwa piel-grzyma) din Càrtile pelerinilor polonezi pentru a sugera starea de spirit a revolutionarilor romàni deportati de turci dupà ìnfringerea revolutiei din 1848. Invocatia „Dumnezeu al Jagiellonilor, dumnezeu al lui Sobieski si al lui Koszciuszko, aibi milà de patria noastrà si de noi...“, cuprins in motto-ul pàrtii a patra, va deveni la Ion Voinescu „Dumnezeu al Romàniei, dumnezeu al lui Vlad si §tefan..." 1.
    Istoricul Alexandru Papiu Ilarian, care in 1860 va face o càlàtorie in Polonia, cercetind biblioteca contilor Dzialyriski din Kórnik si publicind rezul-tatele in lucrarea intitulatà Tezaur de monumente istorice pentru Romania,
      1	Cf. St. Wçdkiewicz, Mickiewicz w literaturze rumuûskiej ...
      2	Cf. G. Bogdan Duicâ, op. cit., p. 660, vezi în aceastâ problemâ, inclusiv problema pater-nitàfii operei, I.C. Chitimia, AflaM MniiKHCBHir, H. BaniecKy h «BocneBaHHe PyMHHHH».
      3	N. Bàlcescu, op. cit., IV, p. 115; vezi çi N. Onofrei, op. cit., p. 122.
      4	Cf. St. Lukasik, Quelques contributions ..., p. 70. Vezi Lista scrierilor complete pentni alcâtuirea Istoriei lui Mihai Voevod Viteazul, Bibl. Acad. R.S. Romania, mss. rom. 80.
     5	V. Alecsandri, Les doinas, poésies moldaves, traduites par J.E. Voinesco, Paris, 1853, Ed. Il-a 1855.
      6	Cf. Neonila Onofrei, op. cit., p. 122; I.C. Chifimia, Influente si traduceri ..., p. 182; vezi si prefata lui I. Voinescu la ed. I, p. 13 — 14, ed. Il-a, p. 19—20.
7	I. Voinescu, O câlâtorie pe Dunâre în ghimie, în „Românul", V, 1861, nr. 334, p. 1047.