212
A. VRACIU
     Tot la 1888, in studiul sàu consacrai lui G. Skorina, P. V. Vladimirov releva douà mari influente in opera càrturarului bielorus : una — slavonà, alta — cehà. Dupà pàrerea autorului, influenza cehà s-a exercitat mai ales in materie de vocabular fi sintaxà J. Dar in afarà de aceasta, P. V. Vladimirov descoperà cehisme in foneticà, morfologie si in únele expresii2. Observable acestea sint cu totul ìntemeiate, càci Skorina tràise la Praga, unde isi incepuse activitatea tipografica, traducind Biblia in limba lituano-rusà, folosind ca model Biblia husità cehà de la 1506. ìn recenzia pe care o face càrtii lui P. V. Vladimirov3, A. I. Sobolevski, renumit prin severitatea cu care aprecia lucràrile ftiinfifice, acceptà concluziile autorului, subliniind cà, intr-adevàr, limba operelor lui G. Skorina confine cehisme.
    Cardile lui Skorina au cunoscut o largà ràspindire in Marele Cnezat Lituanian. Firefte, limba lor nu putea sà nu-fi lase amprenta asupra limbii lituano-ruse. In orice caz, ceha ufureazà mult explicarea sensurilor unor cuvinte fi expresii din limba statutelor lituaniene.
    Lexicul limbii lituano-ruse a mai fost influen^at de germanà4, letonà5 fi latinà. Dar in secolul al XVI-lea, cea mai puternicà devine, evident, influenta limbii polone, in primul rind in vocabular (chiar in textele cu caracter religios). De regulà, polonismele se intìlnesc in numàr mare in traduceri defectuoase. In opere originale, in acte fi documente influenza polonà e mai redusà. Influenza aceasta asupra limbii càreia i-am spus lituano-rusà se accentueazà consideraci dupà Uniunea de la Lublin 6, deci dupà constituirea federerei polono-lituaniene. La sfìrfitul secolului al XVII-lea, una din hotàririle Seimului cerea introducerea limbii polone in administraba Marelui Ducat Lituanian '. Pro-cesul de polonizare al claselor dominante din Lituania devine deosebit de intens 8. O dovadà o constituie, intre áltele, Dictionarium Irium linguarum in usum studiosae juventutis, ìntocmit de K. Sirvydas fi publicat la 1629. In cele din urmà, in secolul al XVII-lea limba polonà ia locul celei numite, conventional, lituano-ruse. Procesul acesta ìncepe in ultimele decenii ale secolului
      1	Vezi P.V. Vladimirov, op. cit., p. 247 — 248. Consideram insS. cS. n-ar trebui ignoratS. total p&rerea lui V.M. Istrin, dupi care lexicul limbii vorbite in Rusia veche e mai apropiat de voca-bularul slav occidental, nu meridional Cf. $i cele spuse de O.S. Mzel’skaja in articolul Dialektizmy v jazyke pamjatnikov srednevekovoj pis'mennosti, in vol. Iz istorii slov i slovarej, Editura Univer-sitSfii din Leningrad, 1963, p. 120, care aratS, c4 in secolele al X-lea — al XV-lea graiurile din Pskov, pe linga. particularity!! specifice uniunii slave de est, posedS. §i vechi tr&siituri comune cu limbile slave de vest, dar $i cu idiomurile baltice. In actele si documentele bieloruse din secolele al XV-lea — al XVI-lea, pe lingi elemente moijtenite din slava comunS, lexicul uzual cuprinde
  numeroase elemente comune limbilor slave de est si vest.
      2	Op. cit., p. 296-298.
     3	„Zurnal Ministerstva Narodnogo Prosvesienija", 1888, p. 321 — 328.
      4	Vezi P.V. Vladimirov, op. cit. , p. 299.
     5	Vezi E.F. Karskij, K voprosu o vlijanii litovskogo i latyhkogo jazykov na belorusshoe narelie, in Trudy po belorusshotnu i drugim slavjanskim jazykam, Moscova, 1962, p. 384 — 398.
      6	Cf. ?i P.P. PljuSi, Op. cit., p. 229.
     7	Cf. V.I. Borkovskij, P.S. Kuznecov, op. cit., p. 30. Cu un secol in urmi Statutul lituanian cerea ca limba administrafiei s& fie rusa, adicS, dupS. V.I. Borkovski ^i P.S. Kuznecov (ibidem), bielorusa.
     8	Vezi B.A. Larin, Kratkij istorileskij obzor litovskoj leksikografii, „Leksikograficeskij sbornik", fasc. II, Moscova, 1957, p. 119.