UNELE PRECIZÄRI ÍN LEGÄTURÄ CU CARACTERUL LIMBII SLAVONE DIN LITUANIA
A. VRACIU
I.
     ín lucradle consacrate problemelor generale sau speciale legate de va-riantele (izvoadele, redattile) slavonei ar trebui sà-si gàseascà mai mult loe (pina in prezent a fost aproape ignorata ori neglijatà) studierea tipului de limbà scrisà si 1 iterará folosit in Lituania in Evul Mediu. Càci, intoemai ca la noi1 fi partial la albanezi fi maghiari2, in Lituania limba slavonà a fost utilizata — mai multe secóle — ca limbà ecleziasticà, literarà fi administrativa (limba oficialà a statului). Slaviftii noftri, istoricii, editorii de documente slavo-romàne au amintit de slavona lituanianà, dar n-au stàruit in mod special asupra ei 3.
     S-ar pàrea cà problema abordatà aici nu are nici o legàturà sau nu are o legàturà directà cu istoria culturii noastre. In realitate, cum se va vedea in continuare, legàturi existà fi incà foarte puternice.
    Se spune, in genere, cà slavona din Tàrile Romàne (numità fi slavonà romàneascà) este o redacjie cu trei subtipuri : moldovean, muntean fi transil-vànean.
     1.	Subtipul moldovean avea la bazà limba mediobulgarà, peste care s-au suprapus influente romànefti, rusefti, polone (in primul rind, lexicale) fi multe influente ucrainene.
      1	In 1 nsemnàtatea studiilor slave pentru romàni, Bucurefti, 1894, p. 14, Ioan Bogdan scria : „noi, abstractie fàctnd de litvani, slntem singurul popor neslav din Europa care am suferit o Inriurire directà fi statornicä din partea slavilor, imprumutind fi pàstrind, mai multe secole, limba, literatura fi cultura lor". $i !n alte lucräri eminentul nostra slavist compari situala slavonei din Tàrile Romàne cu cea a slavonei din Lituania. Vezi, de pildà, Citici docilmente isto-rice slavo-romàne din Arhiva Curfii imperiale de la Viena, in voi. Ioan Bogdan, Scrieri alese (cu
o	prefatä de Emil Petrovici), edi^ie Ingrijità, studiu introductiv fi note de G. Mihàilà, Bucurefti, 1968, p. 539, fi, mai ales, Despre limba celor mai vechi docilmente moldovenepti (Über die Sprache der ältesten moldauischen Urkunden), ibidem, p. 568 — 574. Relevind asemänärile fi analogiile, Ioan Bogdan se referä aici fi la particularitätile lingvistice specifice limbii oficiale din cancelaria moldoveneascä.
      3	Vezi Mihai Mitu, Termeni de origine polonä in documentele slavo-moldovenesti. I. 1388— 1517, „Romanoslavica", VIII, 1963, p. 155, nota 2.
      3	Id., ibidem, p. 155, 158-159.