CRITICA §1 BIBLIOGRAFIE
577
    c)	metodologia lingvisticii moderne, respectiv teoria lui Saussure1. Aplicabilitatea ei la literatura a fost curìnd descoperità, mai ales cà multi din membrii Opojaz-lui erau reprezentanti ai scolii lingvistice de la Moscova. Ea presupunea abandonarea perspectivei istorice in analiza fenomenului literar si considerarea sa sincronica fi structuralà. In acelasi timp, in poetica ìsi gàsea aplicarea si distilleria operata de Saussure intre „langue“ si „parole“.
    d)	cubismul in artele plastice, indicai si de R. Jakobson ca impuls pentru noua orientare in lingvistica si poetica rusà. E1 a adus cu sine o reconsiderare a viziunii despre arta ca o imagine adecvatà a realità|ii si a ímpins pe primul pian dezvàluirea relatiilor : dintre intreg si partile componente, dintre culori si forme, dintre reprezentare si realitatea reprezentatà.
    Pe plan ideogenetic Opojaz-ul apare ca o reactie ìmpotriva teoriei lui Potebnja, acceptatà de simbolism, in spetà de Andrej Belyj, ca fundamentare teoretica a orientàrii artistice sau, pentru a fi mai exacti, ìmpotriva conclu-ziilor pe care le-au tras simbolistii din aceastà teorie. La baza cuvìntului sta imaginea; limbajul cotidian, uzul due la estomparea acestei „forme làuntrice“ a cuvìntului, afirma Potebnja. Dacà e asa, susjineau simbolistii, trebuie re-generatà plasticitatea cuvìntului prin crearea a noi imagini, prin crearea efec-tului de ambiguitate care sa sugereze asociatii multiple fi neobisnuite. Nu, spuneau formalistii, si o data cu ei, poe^ii futuristi. Din moment ce cuvintul se sprijinà pe imagine, imaginile sìnt ale tuturor fi ale nimànui (sìnt „ale lui Dumnezeu“ cum spunea V. Sklovskij). Sarcina poetului nu este sà le creeze, ci sà le aranjeze, sà gàseascà procedee noi si neasteptate pentru a reda cuvìntului forta sa primará, legàtura dintre semnificant si semnificat. Aceasta este esenta poeziei, si nu crearea de metafore.
In analiza limbajului poetic formalistii s-au sprijinit pe rezultatele lingvisticii din Rusia, in special ale remarcabilului reprezentant al scolii de la Kazan, Jan Baudouin de Courtenay, unul din ìntemeietoiii fonologici, si ale discipolului sàu, pe atunci profesor la Universitatea din Petersburg, L. Scerba, care a stabilii o deosebire fundamentalà ìntre modelul fonetic al limbajului orai si al celui scris, primul distingìndu-se prin tendinea spre elipsà si pre-scurtare a cuvintelor. Atìt membrii Opojaz-ului, cit si poetii futuristi (unii din ei, ca de ex. Majakovskij, participau chiar la sedinole Opojaz-ului), considerìnd poezia ca o manifestare a limbajului orai, càutau sà punà in va-loare toemai aceste caracteristici (e suficient sà ne gìndim la rimele lui Majakovskij de tipul làske-klassiki, okleivaj-levoj). Dicotomia stabilità de L. Scerba i-a determinat pe formalisti sà considere drept definitorii pentru limbajul poetic factorii fonetici. Specificul poeziei consta in aceea, scria L. Jakubinskij ìntr-un pasaj citat de autoare din articolul 0 zvukach poèticeskogo jazyka, cà datorità ei „sunetele limbii pàtrund in cìmpul luminos al constiintei, aceastà ìmprejurare trezeste o atitudine emozionala fatà de eie si se se stabilente o corelatie ìntre continui si sunet, ìntàrità de miscarea expresivà a organelor vorbirii“. Vàzìnd in perfectionarea procedeelor fonetice principala activitate a creatorului de poezie, formalistii rasi s-au ocupat intens de problemele instru-
     1 Teoria lui Saussnre a fost cunoscutS, in Rusia foarte curimi, fiind propagata de S-Karcevskij care i-a audiat cursurile la Goneva fi a venit la Moscova in 1917.