CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
539
    Autorul repudiazà — pe bunà dreptate — concepta mai veche a lui
F.	F. Fortunatov (1848—1914), acceptatà — dupa observable noastre — si de autorii Gramaticii limbii ruse a Academiei de Stiinte a U.R.S.S.1, dupà care diatezà ar avea numai verbele corelative (verbele cu afixul -sja formìnd pereche cu verbele farà acest ingrédient). Celelalte verbe (de fapt, eie constituie majoritatea) ar sta ìn afara diatezei. Admifìnd ideea — evidentà — a existen|ei opozitiei dintre perfediv si imperfectiv, activ çi pasiv, L.L.B. are dreptul sa afirme cá toate verbele rusesti posedà categoriile gramaticale menzionate aici. Ìn sprijinul tezei sale, autorul invoca faptul — demn de luat în seamà, dupa noi — cà la verbele adiva tantum raportul dintre ac^iune çi subiect este identic cu cel al verbelor care au ambele diateze. Ca exemple, sìnt citate propozifiile : Poctaljon raznosit pis'ma „Factorul distribuie scrisorile" si Poctaljon idjot „Factorul merge“ (in ambele cazuri, subiectul indica autorul actiunii si, de aceea, forma verbului idjot este o formà a diatezei active, ca si forma raznosit).
    Revenind la opozitia dintre diateza adiva si pasiva — atìt de importantà pentru (ìn) limbà — L.L.B. arata ca lipsa, in unele cazuri, a acestei opozi|ii in sistemul verbului este determinata de cauze particulare.
     Deosebit de importante si noi sìnt consideratine autorului — e drept, foarte succinte (expuse pe mai putin de o pagina; vezi p. 182) — privitoare la relatia dintre diatezà çi celelalte categorii gramaticale ale verbului. Raportu-rile în discute pot fi urmàrite, dupa L.L.B., în douà planuri, si anume, pe de o parte, in planul deosebirilor specifice ale diatezei, iar pe de alta, in pla-nul interactiunii dintre diatezà si alte categorii gramaticale (aspect çi mod).
    Considerata in ansamblu, lucrarea de mai sus aduce o contribuée deosebit de ìnsemnatà la elucidarea teoretica a multor probleme legate de verb si categoriile lui in limba rusà contemporanà, prezentînd, în acelaçi timp, prin actualitatea discutiilor care se poartà si la noi, un mare Ínteres si pentru cei care se ocupa cu lingvistica generalà sau româneascâ si urmàresc de aproape partea de vorbire examinatà in profunzime si in planuri multiple de cei doi autori.
T. VRACIU, A. VRACIU
    V. M. NIKITEVlC, rpaMMamuuecKue Kamezopuu e coepeMemoM pyccKOM H3biKe (Categoriile gramaticale in limba rusà contemporanà), Moscova, 1963, 246 p.
    Farà sà fie o aparifie prea recentà, lucrarea de fa£à se impune, totuji, atentiei noastre ìn momentul actual prin modul cum autorul ei concepe categoriile gramaticale specifice limbii rase contemporane (ìn ordinea expunerii : genul la substantive, adjective, numerale, pronume, forme verbale, apoi numà-rul la aceleasi pàrti de vorbire, cazul la substantive, adjective, numerale si pronume, aspectul verbal, timpul, modul, persoana si, ìn sfirsit, diateza la verbe), cu numeroase si evidente implicatii de lingvisticà generalà.
Nu stà in intentia noastrà sà insistàm acum asupra ìntregii problematici angajate in discutie de V. M. Nikitevic (in continuare : V.M.N.), ci ne vom opri,