tradijie ?i inovatie In basm
475
Asadar, elementul V din formula initialá se ìncadreazà perfect in formula fi-finalá, indeplinind aceeasi functie ca si celelalte elemente tradizionale, tipice pentru finalul basmului.
    Tot in procesul de simplificare, de sàràcire a formulelor tradizionale se incadreazá si urmátorul fenomen : formúlele finale dispar, iar in locul lor se folosesc anumite expresii prin care povestitorul constata sfirsitul nara^iunii : ,,§-apoi, asta-i gata!“ (I, 492); „li gata povest§" (II 33); ,,S-a terminati“ (I, 50; cf. II, 468, 479, I, 530). Astfel de incheieri simple sint destul de ráspin-dite in basmul universal; le-am íntilnit ín basmele rusesti, ucrainiene, cehe, bulgare, italiene etc. ín colectiile clasice basmul románese nu cunoafte, de regulà, fenomenul respectiv, in schimb el este destul de frecvent la povestitorii contemporani.
     §i in cadrul formulei finale are loe uneori distrugerea rimei. ín culegerile vechi, de pildá, intotdeauna elementul Df rima cu elementul B (B7) : ,,$i-am incálecat p-un pai de sacará si v-am spus o poveste (minciuná) in asta sarà“ 1. íntilnim acum, pentru prima datá, o formulà in care elementele respective nu mai rimeazà : ,,S-am incàlicat pi un pai d'i sacará, fi iar am spus o mins’uná !“ (II, 344; cf. I, 194).
    Desigur cá disparitia rimei ifi are cauze diverse, dintre care consideràm cà cea mai importantà o constituie circulatia slabà a basmelor. Prin urmare, din moment ce basmele se spun la intervale de timp foarte mari (fenomen frecvent la povestitorii contemporani de la care s-au ìnregistrat basmele noastre) este firesc sà se uite chiar si o formulà fixatà de rimà, care de obicei are o mai mare stabilitate. In cazul nostru insà trebuie sá facem o precizare. Povestitorul a càrui formulà am reprodus-o mai sus (E. Fieraru) are un bogat reper-toriu de formule, majoritatea in versuri ; prin urmare, disparita rimei din formula citatá ar putea fi considerata ca un simplu accident. Credem insà cà este vorba de cu totul altceva. ín formula tradii ion alà, elementul I)3 (pai de sàcarà) nu rima de fapt cu elementul B (poveste) sau cu Bv (minciunà), ci cu adverbul „astà sarà“, care fixa momentul povestirii. Desigur cà, initial, a existat o concordanza intre momentul relatàrii basmului („astà sarà“) fi formula respectivà ; treptat insà, pe màsurà ce formula s-a ràspìndit, ea ìncepe sà fie folositá si in mod mecanic. Asadar, indiferent dacá basmul era povestit seara sau ziua, unii povestitori foloseau formula : „Am incàlecat p-un pai de secará si v-am spus o poveste (o minciunà) in astà searà“.
    Acelasi lucru se poate spune si despre formula finalà, atìt de freeventà in basmul slavilor de ràsàrit ; ,,51 TaM 6biji, mSa-bhho iihji, no ycaM tckojio, a b poT He nonajio“, care este folositá, in mod mecanic, si de catre únele povestitoare ; singura schimbare pe care povestitoarele respective o introduc in formulà o constituie punerea verbelor la genul feminin : ,,R raM Gbina h Méfl-BHHo rima, no ycaM TeK.no h b poT He nonaJio“2.
    Folosirea unor astfel de formule nu constituie insà o fatalitate, povesti-toarea poate foarte bine sà evite formula respectivà sau s-o schimbe, fapt care
      1	Al. Vasiliu, op. cit., p. 60, 231; cf. I. G. Sbiera, Povesti populare romdnesti, Cem3,u{i, 1886, p. 48, 168, 169, 177.
2	A. N. Afanasiev, Hapodubie pyccKue cko3ku, vol. I —III, Moscova 1958, II, p. 368.