V. I. LENIN In AMINTIRILE CONTEMPORANILOR
35
sitor“, „sclipesc minunatii lui ochi caprai", „un exemplu admirabil de om sànàtos". Alteori, ràsunà in povestire note de profundà durere : „In slujba celei mai mari revolutii din lume el si-a ars toate for^ele, §i-a ars prin ginduri incordate genialul sàu creier... §i cu pu|in timp inaintea ultimei sale ìmbol-naviri mortale... mi-a spus cu un surìs jenat : «Da, da, cred cà luam asupra mea sarcini prea mari»; spusese aceasta pe un ton ìntrebàtor. Murind, el ìncà se mai ìndoia dacà miza i-a fost suficient de mare — mizà a insali vietii sale" x.
    Dar, iatà, avem in fata amintirile unui alt cunoscut contemporan al lui Lenin : memoriile lui V. D. Bonc-Brujevic. Este descrisà aici, cu amànunte zguduitoare, viata lui Lenin din perioada anilor 1920—1924. Se vorbeste astfel despre atentatele sàvirsite asupra lui Lenin. Fiecare cuvìnt transmite direct marea durere a celor din jurul lui Vladimir Ilici. Iatà-1 pe Bonc-Bru-jevic la capatimi lui Lenin care a fost rànit. Bonc-Brujevic ia in mìini o sti-clu^à cu amoniac $i, adìnc tulburat, o scapa §i o sparge. Marea dragoste pentru Ilici reiese $i din atitudinea membrilor Sovnarkom-ului care sìnt „copienti, zdrobiti de durere, aproape nu vorbeau intra ei"2. Urmeazà rinduri profund emozionante despre ìnsu^i Vladimir Ilici : „Trupul slàbut, dezgolit al lui Vladimir Ilici, ìntins farà putere pe pat — sta culcat pe spate, pu^in aco-perit —, capul aplecat usor pe o parte, chipul indurerat, pe care se asternuse
o	paloare de moarte, picàturile mari de sudoare de pe frante — toate acestea erau atit de ingrozitoare, nemàrginit de dureroase, incìt cu greu puteai retine tulburarea care iti umplea inima". Ca pe un descintec repetà autorul la cà-pàtiiul bolnavului : ,,E1 nu poate, nu trebuie sà moarà, el e necesar omenirii j$i el va trài, va ràmìne in via^à ! aceasta o dorante intreg proletariatul, intreaga omenire care a cunoscut atìtea chinuri" 3. §i ce uriasà bucurie, un adevàrat itipàt de fericire, ràsunà in rìndurile care vorbesc despre cele dintìi semne de ìnsànàtosire ale marelui Lenin : „in ochi i se aprinse o lumina profundà... iar pe chip ìi trecu in zbor un zìmbet minunat. Clipa aceasta a fost atit de ìnàltàtor de sublimà, de parcà peste intreaga lume pogori o luminà nouà, o fericire nesperatà; am simtit atunci forte noi, nemàrginite, revàrsindu-se in inima ce mi se zbàtu in piept" 4.
    Nadezda Konstantinovna Krupskaja, sotie, tovaràs de luptà, prieten devotat al lui Vladimir Ilici, ne-a làsat de asemenea memoriile sale, din care se simte o mare, omeneascà tristete. Ca formà, amintirile ei sìnt scrise simplu, jfàrà expresii alese, avind aerai unor convorbiri calme, sincere. Frazele sìnt scurte, obisnuite. De fapt, multe din povestirile ei despre Lenin au si fost convorbiri purtate cu muncitorii de la uzine §i fabrici. Un interes deosebit iprezintà descrierea vietii lui Lenin in emigratie. Memoriile scrise de N. K. Krap-skaja transmit, de asemenea, cu deosebità exactitate, calitàtile personale ale lui Lenin, calitàti cunoscute in primul rìnd de ea, sotia sa. Astfel, Nadezda > Konstantinovna subliniazà dragostea lui Lenin pentru oameni : ,,el nu-^i
      1	Op. cit., p. 57.
     2	V.D. Bonò-Brujevifi, Hìópamme commentai, v. Ili, BocnoMuiianuH o B. H. Jlenuiie ¡1917—1924 z.z., Moscova, 1963, p. 279.
      3	Op. cit., p. 280.
      4	Op. cit., p. 291.