98
VICTOR VASCENCO
minantul, fiind folosit çi independent, cu valoare substantivalà : ,,Pe lìngà acestea imi voi completa cunoçtin^ele de paleoslavicà (subì, n.), cetind acasä çi luìnd parte la exercitiile din seminar... “ [5]. Rom. paleoslavic, ca si paleo-slovenic, este un ìmprumut din latina, ìnsà se datoreazä, in cazul de fatä, unui compus în -slavic (-us, -a, -um) : palaeoslavicus. A circulât ìntr-o pe-rioadà cînd B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan s.a. se foloseau de termenul limbi slavice 'limbi slave', ìnsà spre deosebire de acesta, a avut o existentä efemerä çi, dacä nu ne înselàm, n-a depäsit niciodatà limitele unei creatii individuale, eu caracter metaidiolectal.
    în ultimul deceniu al secolului trecut, Ioan Bogdan pune în circulatie un al treilea termen : limbâ paleoslavâ, pe care, sim|inîndu-l neologie, îl înso-teçte în acelasi text de termenul mai vechi, paleoslavicà [8; 32], La fel proce-deazä Ilie Bàrbulescu [3; 13, 14], acordînd prioritate, sub raportul freeventei, termenului limbà paleoslovenicà si, ceva mai tîrziu, Grigore Nandris, care într-una si aceeaçi lucrare [19; passim] vorbeste cînd de limba paleoslavâ, termen devenit curent, cînd de limba paleoslovenicà, expresie pe care, dupä cum arätam mai sus, o considera clasicä. Sintagma în discute poate fi în-tîlnità si la I. A. Candrea [10; s.v. slav]. în ultimele decenii circula mai aies forma substantivatä : paleoslavâ, pe care o folosesc acad. Al. Rosetti [24; 300], acad. Al. Graur [13; 30], P. Olteanu 1 [20; 30] s.a. La primii doi cercetâtori acest termen este analizat metalingvistic : acad. Al. Rosetti îl compara eu alte sinonime si îl explicä, iar acad. Al. Graur îl discuta sub raport normativ, alàturi de alte nume pentru aceeasi notiune. Ca adjectiv paleoslav se imbinä çi cu alti determinaci, de ex. texte paleoslave (I. Patrut [21 ; 21]), avìnd avanta-jul de a fi un termen curent (în comparale cu paleoslovenic, paleoslavic) çi scurt, format dintr-un singur cuvînt (ìn comparale cu toti ceilalti determinanti sinonimi de mai jos : vechi slav, vechi slav bisericesc etc.). Datorità ele-mentului paleo- 'vechi' (întîlnit ìn paleografie, paleontologie etc.) se creeazà impresia ca am avea de-a face, in limba romàna, cu un compus, mai aies cä unii lingviçti (L. Çàineanu [25 ; 456] I. A. Candrea [10 ; 889], Al. Graur [13 ; 30]) 1-au scris sau îl scriu eu cratimä : paleo-slav. Compunerea s-a fàcut însâ" pe terenul lingvistic al Romaniei occidentale si, în consecintà, pentru limba romàna paleoslav, în ciuda explica^iilor pe care le dà DM 2, este un ìmprumut (comp. fr. paleoslave, it. paleoslavo), ca çi dubletele sale mai vechi : paleoslovenic, paleoslavic. Adaptìndu-se specificului morfologici romànesti, acestor teme li s-a ataçat morfemul -à (pentru a marca forma adjectivalà de feminin, folositä uneori, dupä cum am vàzut mai sus, eu valoare de substantiv).
      1	La care, pe cit se pare, acest termen este folosit pentru a desemna vechea slavà in totalitatea ei (inclusiv cea de-a doua perioadà, slavonà) : „Paleoslava (subì, n.) se folosea de mult ca limbà literarà §i de cult de popula^iile ortodoxe din fosta Ungarie" [20; 30].
      2	ìn DM ?i DLR mss. s.v. paleoslav citim : „Din paleo- -f- slav" (Evident, va trebui sà se specifice : ,,Fr. paléoslave"). Aceea^i viziune se intìlnejte in DM si s.v. paleo-, unde acest element de compunere este ilustrat prin paleoslav. Fr. paléoslave este atestat la Al. Rosetti [24 ; 300] ; cf. K. A. GanSina, Francuzsko-russkij slovar’, Moscova, 1962, s.v. paléoslave. Cit private it. paleoslavo (sinonim : veteroslavo), vezi Enciclopedia italiana di scienze, lettere ed arti, voi. XXVI, Roma, 1949, s.v. paleoslavo.