V.l. LENIN ÇI ISTORIA LITERATURII RUSE
17
insemnätatea elementelor critice in socialismul utopie „se aflä in raport invers cu dezvoltarea istoricä". Cu eit se dezvoltä mai mult, cu eit activitatea fortelor sociale care „rinduiesc“ Rusia nouä capätä un caracter mai precis si aduc izbävirea de calamitatile sociale ale timpurilor noastre, cu atit mai repede socialismul critic-utopic isi „pierde orice sens practic $i orice justificare teoretica“ (XX, 108).
    De bunä seamä toemai aceste imprejuräri noi, coincizind cu adinca crizä ideologica a narodnicismului au condus pe plan literar la dificultadle cunoscute ale realismului $i au fäcut sä eclateze un nou val romantic ce $i-a gäsit cea mai desävirsitä intrupare in estetica si creatia artisticä a simbolismului rus.
     Cele trei etape care ar corespunde aproximativ celor trei etape ale mi^eärii de eliberare, ar fi deci :
    1)	etapa de predominare a romantismului ;
    2)	de la eriza romantismului din anii 40 ai secolului al XIX-lea si pinä la eriza realismului din anii 80—90 ai aceluiaji secol; $i
    3)	etapa care incepe cu puternicul avint al simbolismului, trece prin eriza acestuia si ajunge repede la o diversificare extremä a tendintelor literare, evident si sub influenza din ce in ce mai marcata a evenimentelor politice revolutionäre de la inceputul secolului XX.
    La acest punct al expunerii simtim nevoia sä trecem la o a doua pre-cizare, care ni se pare foarte importantä din punct de vedere metodologie.
    Faptul cä in periodizarea istoriei literare ne ìntemeiem pe o periodizare extraliterarä si cä ea, aceastä periodizare, se verificä totusi in confruntarea cu dinamica procesului literar, creeazä pericolul transmutärii mecanice asupra procesului literar a unor träsäturi proprii miseärii de eliberare si numai ei.
    In mod concret asta se traduce prin tendini a de a descoperi in opera tuturor scriitorilor reprezentativi ai unei etape ideile revolucionare corespun-zätoare sau cel pu|in ecourile lor. Astfel s-a ajuns, de pildä, la transformarea lui Pur.kin intr-un revolutionär sau la ascunderea pudica a reactionarismului lui Gogol etc. íntr-o carte foarte interesantä toemai prin aceea cä in ea sint colectate pärerile naive despre literatura — Taranti despre scriitori de A. Toporov — se reproduce, de pildä, urmätorul rationament,, pinä acum noi n-am descoperit revolutionarismul lui Puskin pentru cä aveam alti ochi. Acum vedem cum trai este revoluta in opera lui Puskin pentru cä noi inaine ne-am cälit in lupta de clasä“ 2. Dar ceea ce e scuzabil in cazul unui cititor cu o culturä totusi rudimentarä, nu se poate scuza unui cercetätor $tiintific. O anumitä etapä istoricä isi pune amprenta pe creatia literara din cadrul ei nu in mod uniform, nu direct, nu numai prin afirmarea^ fäti^ä a tendintelor celor mai avansate, ci in mod complex si contradictoriu. ln acest sens un „produs“ al perioadei de predominare a raznocintilor in miscare de eliberare nu este doar poezia nekrasovianä, sä zicem, dar si „poezia purä" a „veacului de argint“, ca o reacrie tot atit de necesarä la problemele specifice ale epocii ca si dezvoltarea prodigioasä a prozei realiste de la Goncearov la Cehov.
    Ispitele sociologizante, daeä nu sint contracarate, rodesc in cercetarea literarä in douä chipuri, aparent contradictorii, dar care in fond se comple-
     2	A. Toporov, Kpecmbntte o nucameAnx, édifia a treia, Moscova, 1967, p. 58.