CRITICA ?I BIBLIOGRAFIE
579
de posibilitatea de a dezvolta o serie de aspecte importante ale scolii forma-liste din cauza economici iriadecvate a lucràrii, in spetà a faptului cà s-a extins prea mult asupra simbolismului si akmeismului, de$i conceptia lucràrii cerea sà insiste asupra acestor cúrente numai atìt cìt era necesar pentru o interpretare justà a futurismului. Insà din moment ce acestor scoli li se acordà un spatiu considerabil in carte, eie fiind tratate in cadrul unór capitole speciale, ne permitem sà facem unele aprecieri si in legàturà cu acest comparti-ment al càrtii. Autoarea ne prezintà individual pe poetii akmeifti, foarte diferiti intre ei, si formind o fcoalà numai datorità existen^ei unui program comun, si face unele caracterizàri succinte dar substantiale ale principalilor reprezentanti ai acestei scoli : Mai pe larg se vorbeste despre predecesorul propriu-zis al futurismului — simbolismul, insà numai ca despre un curent literar din Rusia, cu prea putine referiri la simbolismul european. Aceiasi observatie se poate face fi cu privire la tratarea ìn carte a futurismului : este prezentat amplu dar nici nu se pune màcar problema raportàrii posibile la fenomene similare din literatura altor tari, nici màcar la futurismul italian.
     In capitolele consacrate studierii curentelor literare din Rusia de la ìnceputul secolului XX vom gàsi observatii subtile privind maniera artistica a unor poeti de vazà, de aceea ne permitem sà recomandàm aceastà carte atìt specialistilor ìn literatura rusà cìt si iubitorilor de poezie in genere. Cartea contine printre áltele o investigare a poeticii simboliste. Pornindu-se de la analiza unor poezii apartinìnd lui Bal'mont, Sologub, Hippius, Brjusov si ìn special Blok, se relevà principiile instrumentàrii vocalice, particularitàtile rimei, structura simbolului, procedeele lingvistice folosite pentru crearea sensurilor ambigue fi a impresiei de imobilitate a lucrurilor. Analiza poeziei simboliste e fàcutà cu multà perspicacitate si rigoare stiintificà. Ne permitem totusi sà facem douà remarci. Una — de detaliu : ni se pare cam transant sà traduci titlul poeziei lui Bal'mont Bezglagol'nost' prin „Lipsa verbului“ (p. 69). Titlul este echivoc, dar se referà, credem, mai degrabà la sensul arhaic al lexemului glagol „cuvìnt“, deci ar fi mai adecvatà, dupà pàrerea noastrà, traducerea titlului prin „Tàcere“. Dorincl sà arate cà elipsa verbului este un procedeu de predilec^ie al simbolismului, autoàrea credem cà a format de data asta interpretarea. $i, o altà remarcà, de ordin mai generai. Pornind de la analiza unor poezii ca Pesnja, de Z. Hippius, Poetu fi Junomu poetu de Brjusov, autoarea ìi prezintà pe simbolisti ca pe nifte poeti care dispretuiesc mul-timea, sìnt constienti de propria lor superioritate fi merg ìn acest sens mai departe chiar decìt romanticii. Autoarea s-a làsat, dupà cìte se pare, influen-tatà de poza adoptatà de simbolisti. De fapt, credila cà poetul e de altà esenta decìt muritorii de rìnd este romanticà si ea era ìnsotità de pretenda poetilor romantici de a impune restului lumii propria lor scarà de valori, esecul acestei ìncercàri generìnd situatii de conflict. Simbolistii nu se cred superiori, ci prigoniti, damnati, vor sà evadeze dintr-o lume care nu-i ìntelege ìntr-o zonà a puritàtii. Ìn consecintà, poza de indiferen^à, de dispret este doar o manifestare de moment, accidentalà, care se grefeazà pe un sentiment per-manent de solitudine, de izolare.
     Cauza acestei ìntelegeri gresite a raportului dintre poet si realitate in poezia simbolistà rezidà fàrà ìndoialà ìn faptul cà autoarea a aplicat mult prea