554
CRITICA SI BIBLIOGRAFIE
tea. Ar fi fost insà utilà fi o mentiune despre slavona romàneascà, astàzi recunoscutà in slavistica 1.
     In cipitolul Fonetica (p. 21—38) sìnt prezentate:
      A.	Vocalele (clasificarea fi originea lor, cu trimitere la corespondentele din limbile greacà, latina, uneori lituanianà), cu numeroase exemplificàri, lichidele %,l , metateza lichidelor.
     Tabelul vocalelor este mai compiei redat decìt in alte manuale, dar s-a adoptat o modalitate de notare neobifnuità p, a.
     Consideràm mai adecvatà folosirea alfabetului latin, cu semnele dia-critice curente in studiile de slavisticà. Lichidele silabice puteau sà aparà cu cele douà variante, dupà provenienza lor: r, l primari fi secundari.
     B.	Consoanele (clasificarea lor dupà criteriul calità^ii — dure, semipalatale fi palatale ; palatalizarea velarelor, actiunea lui j asupra unor con-soane, consoanele iotate, grupurile de consoane). Exemple numeroase vin sà sustinà explicatiile teoretice.
     Consideràm cà o mai accentuaià preocupare de a prezenta unele feno-mene fonetice pe pian comparai slav ar fi inlesnit studentilor urmàrirea tràsàturilor fonetice cortame (fie chiar numai pentru grupul slav su die), precum fi a unor evolutii specifice fiecàrei limbi slave sudice (de ex. reflexul nazalelor, evoluta ierurilor, * tj, * dj etc.).
     Absenta unor comentarii referitoare la legea silabelor deschise fi la actiunea acesteia in cadrul vocalismului duce la un oarecare schematism in tratarea problemelor de foneticà. De pildà, ni se pare schematic prezentatà aparitia lui è din oi, ai (p. 25), precum fi redarea unilateralà a acestuia in tabelul vocalelor (p. 21).
     Defi foarte succint prezentatà (p. 39), trebuie mentionatà ìncercarea pozitivà de a se comenta accentui in limba slavà veche, problemà omisà, de obicei, in manualele existente.
     Pentru partea introductivà sugeràm autoarei, in vederea unei noi editii, includerea unui paragraf referitor la cele mai importante transformàri fonetice ale protoslavei.
     Capitolul Morfologia (p. 40—89), fàrà o expunere prealabilà asupra pàr^ilor de vorbire, se deschide direct cu Substantivul, mentinìndu-se clasificarea dupà vechea temà, in vocalà sau in consoanà.
      In legàturà cu cele douà declinàri de bazà, * -o, * -jo fi * -a, * -ja, autoarea face fi unele incursiuni cu privire la originea fi evolutia desinen^elor cazuale, fi unele comparatii cu limba latinà, ceea ce este foarte util. Eie lip-sesc, din pàcate, din tratarea celorlalte teme nominale.
     In expunerea Adjectivului autoarea neglijeazà unele probleme, ca, de pildà, derivarea fi clasificarea adjectivelor. Tratarea comparativului ar fi fost compietà dacà nu ar lipsi formarea comparativului neregulat.
     Util fi bogat este capitolul Sintaxa cazurilor, unde, fàrà o mentiune deosebità, sìnt incluse fi constructiile sintactice speciale.
     1 J. Hamm, Staroslovenska gramatika, Zagreb, 1958.