TRADIATE $1 INOVATIE IN BASM
487
ciafii diferite. Exista únele precizàri ce fin de natura auditoriului ; am identificai, de pildà, la unii povestitori contemporani citeva precizàri fàcute numai pentru cei care ìnregistrau basmul : ,,E, on suhurez dintr-o buturà : — Hu-hu-huuu ! — ase-i cint’ecu la suhurez, i spun'em noi la pasàrea curez (II, 423) ; „Prin alte puteri a capata fotografia — cum ati adus si dumneavoastrà bucu-resteanu dà ne-a fotografia pà noi, asa-o fi fost si viteazu ala, a potografiat-o fi-a da potografia feciorului dà-mpàrat !" (II, 186) : „Asta av§ mìnuf de pk'iele
—	cum purtat fi dumneavgstà iarna, cà noi nu purtàm d'e alea, mànus de pk'ele, alea-s scumpe, domnesti, purtàm aia, mina slobodà“ (II, 393). Desigur cà denumirea localà a ciurezului („suhurez") nu se va mai explica atunci cìnd basmul va fi relatat unor consàteni; acelasi lucru se poate spune fi despre celelalte douà paranteze.
     Astfel de precizàri-paranteze lipsesc, de regulà, din colectiile clasice; aceasta nu ìnseamnà ìnsà cà eie sìnt exclusiv o caracteristicà a basmelor po-vestitorilor contemporani, mai de grabà credem cà eie au fost neglijate de càtre culegàtori, fiind considerate elemente exterioare basmului propriu-zis. Desigur, precizàrile-paranteze pot fi excluse fàrà ca basmul sà sufere, ceea ce nu ìnseamnà ìnsà cà ele nu au nici o functie. In primul rind, raportarea frecventà a unor eroi sau intìmplàri din basm la situatii reale, cunoscute de povestitori, imprimà faptelor respective un plus de verosimilitate. In al doilea rind, unele din aceste paranteze contribuie la créarea unei atmosfere de intimitate, favorabile relatàrii basmului in conditii optime.
*
    Basmele povestitorilor romàni contemporani ne oferà material bogat si pentru cercetarea altor aspecte ale stilului orai. Identificàm astfel o serie de procedee care lipseau din basmele vechi sau aveau o frecventà foarte scàzutà.
     0 particularitate a stilului popular oral autentic o constituie folosirea repetatà a unor „cuvinte de umpluturà", printre care primul loc il ocupà ad-verbul „atunci“ („acuma“, ,,acu" ), fi verbul „zice“. Uneori, aceste cuvinte au o functie stilisticà precisà, alteori ìnsà eie ìfi pierd orice sens, iar repetarea lor devine obositoare pentru ascultàtori.
    In articolul consacrai analizei basmului „Càlin Nebunul", Mihai Pop, referindu-se la adverbul ,,acu", subliniazà rolul acestuia de a marca orai ìnce-putul frazelor. In stilul orai al povestirii — serie autorul — acest adverb constituie „un procedeu de demarcare stilisticà si subliniere expresiva", el marcheazà, de regulà, „ìnceputul unei fraze noi, al unei idei sau fapte noi" 1. Aceeafi functie o are adverbul „atunci" in basmele povestitorilor contemporani, unde atinge adesea o frecventà foarte mare. De pildà, ìntr-un basm care dureazà 31 de minute, povestitorul folosefte adverbul respectiv de 60de ori ; ìntotdeauna el va marca ìnceputul unei fraze, care constituie totodatà si ìnceputul relatàrii unei noi aefiuni (I, 401—449).
    Alt povestitor contemporan folosefte cu aceeafi functie adverbul „acuma" (II, 219—230). Adverbele respective apar mai ales in acele pàr£i ale basmului
      1 M. Pop, Originea orala a basmului „Càlin Nebunul“, „Viata románeascá", nr. 4 — 5, 1964’ p. 208.