CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE
249
    Tinìnd seama de tràsaturile paleografice si lingvistice putem afirma ca aceasta parte a manuscrisului a fost copiatâ în Jara Româneascâ.
     în privila conÇinutului, trebuie sa men^ionám cà manuscrisul nu cuprinde numai Epistolele apostolilor (cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 32), ci fi Faptele apostolilor, cu care çi începe ('ìn cartea întîia, Teofile, am vorbit despre toate cite a fàcut si a ìnvatat Isus de la inceput'). Partea cea mai veche cuprinde epistolele lui Pavel càtre corinteni, romani, galateni, efeseni, fili-peni, coloseni, tesaloniceni (scris etcaAo(H) dar fi coaShìvho.w f. 123 v f.a.), evrei, catre Timotei fi Tit, parfi din epistolele lui Iacob, Petru, loan fi luda, in fragmente intercalate.
    Al doilea ìn importanza dupa Stefan este probabil un scriptor din Moldova, dupa cum o dovedesc, în primul rînd, particularitâtile redazionale strecurate în text. Acësta serie tot în secolul al XIII-lea, partea de început (f. 1—39 v) fi de sfîrfit a manuscrisului (f. 174—215 v), întregind totodatà fi parlile din textul lui Çtefan distruse de vreme, sau uzate (f. 114—120 v). Partea aceasta este scrisâ pe pergament cenufiu, de calitate net inferioarâ celui descris mai sus, poate de proveninentâ autohtonâ; diferâ de asemenea forma literelor (vezi fot. 3), cusâtura pergamentului fi iluminatiile eu motive zoomorfice.
     Limba prezintâ unele trâsâturi aie redactiei ruse apusene, iar lipsa feno-menelor fonetice pregnante pentru aceasta redactie (de ex. plenisonia) fac încâ o data dovada vechimii textului analizat. Întîlnim de exemplu :
    —	transformarea ierurilor în pozi{ie intensa, în o respectiv e : co kca (f. 2), coA-KraTH hécoat* (f. 2v), ko>kao, ko (f. 4), Ha>iaT0Kk (f. 215 v), ko kc» (f. 184 v), HiVUH£A\k (f. 2v) ; în baza frecvenZei diferite a celor doua procese, putem afirma câ transformarea ierului mare în o se produce mai devreme decît trecerea ierului mie în e\
     —	&>e \ cptKpo (f. 13)//epespo (f. 13 v) ;
    —	denazalizarea q>u (jq>ju): poyKoy tkoio (f. 2), rAa^oy a\o^;kk, ck '/KfHOKS CKOKK» nfCO^ipf (f. 2v). Aa K0\'A*> MOyjKOAl-k (f. 3), JKHKOyHlf (f. 3v), COy-KOT'b ii/Ho\'ij)H, K-teaxv' (f. lv) ;
     —	denazalizarea ç> a (jç>ja) : ptuia, npHraTH (f. 3), A¿uia (f. 3v), Kpar-Ki TKora, h a aoa\ti (f. 4), HapHnaKAiwia, K-haHA^uja, enra, Ha^aTOKii (f. 215 v) ;
    —	palatalizarea *dj>z: npfcwe (f. lv, 4v) ;
     —	G redat prin $ sau : ¿(soAxa, Kap^OAO.uICH, Axar^fH (f. lv), A\aTK,f,kH
(f. 3v), ^oavhi (f. 184 v) ;
     —	y’ : > er : Aíp3áKTh (f. 208) ;
    —	transformarea y>i: thcmijiî (f. 4) ;
    —	transformarea v>u: hIîctk oy Haw (f. 4v).
    Rezultatele analizei ligvistice pledeazâ pentru o proveniente moldove-neascâ a aeestei parti.
     între cele doua parti discútate ale Apostolului lui Stefan este insérât un text copiât de un al treilea scriptor (f. 40—70 v) 1, apartinînd sfîrfitului secolului al XIII-lea. Prezintâ trâsâturi ligvistice foarte apropíate de cele
      1	împàrfirca textului pe scriptori, aça cum am prezentat-o în acest articol, diferà de cea fâcutà de P. P. Panaitescu în Catalog.