TRADIATE §1 INOVAflE IN BASM
473
     ,,...cá nici eu nu-s deodatá cu povejtile, m!nca-mi-ar pita fálcile, cá-s mai mic c-o zi, cu douá, mínca-mi-le-ar pe amindouá. Mi-aduc insá aminte cínd povestile pe la poarta noastrá trecea, maica atunci má fácea, ?i eu luai o poveste de coadá §i-o tipai la noi in ogradá, 5-0 bátui bine, bine, sá má-nve^e $i pe mine“1.
    Povestitorul moldovean Gh. Zoltar, care e ín acelasi timp si un creator de basme, este un bun pástrátor al formulelor traditionale, dupa modelul cárora íncearcá uneori sá realizeze únele inovatii. Exemplul de mai sus constituie una din formúlele initiale rezultatá, dupa párerea noastrá, in urma „interventiilor" povestitorului respectiv.
    Elementul S ocupá in basmele contemporane acelasi loe neinsemnat. Din variantele aflate in colectiile vechi („spre soare-apune“, ,,íntr-o tará dinspre rásárit“, ,,intr-o pustie mare“ etc.), nu am mai identificat nici una. Am intilnit in schimb „localizan“ noi:
      ,,A fost odatá pá timpurile da dámult,din vechime poate kiar in fava nostrd (II, 492); „Acum trei sute, patru, dá ani, ar hi fost feóiori dá-mpárati, trebuia sá dea o luptá, §i-apái sá sá-nsoare. Acum, nu stiu care feéior dá-impárat, ori din Romanía, ori din Rusia, ori din America, a fost viteazu asta!“ (II, 186).
    Aceste douá formule introduc douá basme fantastice, elementul S din prima formulá insá este folosit de acelasi povestitor si íntr-o snoavá:
     ,,A fost odatá intr-un sat, puate kiar ín /ara noastrá, unde locuiejte si uoameni, §i mai multe feluri de uoameni" (III, 90).
    Formula ini^ialá in basmul fantastic contemporan nu cunoaste, de regulá, elementul S; ca fi variantele din colectiile vechi, aceste douá elemente constituie o exceptie. Plasarea in spatiu a actiunii apare mai frecvent in basmele nuvelistice si in snoave, unde elementul S capátá coordonate mai precise: ,,pi la noi pin comuná“ (III, 10) ,,íntr-un sat" (II, 68, III, 96, 1 2) etc.
Formule finale
    ín general, formúlele finale traditionale isi continuá viata ín repertoriul povestitorilor contemporani, dind dovadá de o mare viabilitate. Formula care se referá la prezenta povestitorului la nunta impáráteascá (P) se mentine cu aceeasi frecventá;
      ,,S-asa o fácut o nuntá mare. S-am fos si noi la nuntá. S-o ramas bin §i micin si kef domnu-lui fácin" (I, 339); „Si s-a pus pá petreéere toata. nunta, toz nuntasii, cu cordionistu iei, care-1 avea, §i-a báu, si-a minea, §i-a k’iuit, incit m-am ímbáta si m-am fácut praf!" (I, 562); „Si-acuma a fácut o nuntá cu fata asta frumoasá, o nuntá ca-n povesti, o nuntá minunatá. Si-am fos si io p-acolo.. . Asta ie!" (II, 12—13).
    Din punct de vedere al frecventei urmeazá formula in care povestitorul remarcá sofistic cá eroii mai tráiesc si astázi, dacá, binein|eles, n-au murit:
„Si o ramas primar acolo; si az sá aflá, dacá n-or fi murit. Da tát mai sint copii di-a lor" (I, 365); ,,§i iei o ramas si gázdáluiesc si astáz, de tráiesc" (II, 184); ,,D’e n-o fi murit, ?-astáz tráiesc" (II, 259; cf. 230, 260, 379).’
     1 V. Bologa, „Convorbiri literare“, XXVI, 1892, p. 487 ; cf. I. Pop-Reteganul, Povesti ardelenesti, II, Brasov, 1885, p. 10 ; Al. Vasiliu, Povesti si legende, Bucure^ti, 1927, p. 32 ; T. Frincu ?i G. Candrea, Románii din Muntii Apuseni (Mofii), Bucure^ti, 1888, p. 237 — 238.