LIMBA SLAVONÄ DIN LITUANIA
203-
IV.
    Cum spuneam fi mai sus, problema limbii slavone folosite in Lituania in Evul Mediu a fost pu{in studiata ; multe chestiuni ifi afteaptà solutionarea. Nu a fost studiati nici originea acestei limbi slave, defi e foarte probabil sà fie slavona 1. De asemenea, nu se cunosc nici bazele ei dialectale fi nici raportul in care se afla ea cu limbile veche slavà (veche bulgarà) fi veche rusà, in uz atunci. Fàrà indoialà, intre slavona folosità in Marele Cnezat Lituanian si limba statului de la Moscova existau deosebiri, provocate, de bunà seamà, de mai multi factori. De aici fi nevoia de a reflecta aceastà deosebire in denu-mire. Nu dispunem, insà, de nici o denumire, generai acceptabilà, pentru limba slavà din Lituania. I se spune : rusà, rusà veche, rusà de vest, veche rusà de vest, veche bulgarà, slavà, lituanianà, lituano-rusà, bielorusà, ucraineanà, polo-no-rusà, slavo-polonà fi slavonà. In ciuda màrturiilor fi afirmatiilor cúrente in epocà, in ciuda chiar a denumirii pe care o poartà (sau sub care apare des. citata), limba aceasta nu este rusa 2. Numai oficial ea era numità rusà, pentru a o diferencia de lituanianà, polonà fi slavonà. Cu tóate deosebirile existente intre limba „rusà“ folosità in Marele Ducat Lituanian fi limba rusà vorbità la Moscova, in ambele state baza limbii era aceeafi.
    Desigur, lexicul actelor diplomatice, oficíale, emanate in Lituania sau in alt loc era incomparabil mai diversificat decit cel al textelor liturgice. In sistemul fonologie, morfologie fi sintactic, influenza limbii vorbite trebuie sà fi fost, de asemenea, mare. Tot afa stau lucrurile fi era slavona de la noi. Pe de altà parte, rela^iile externe, stabilite intre diferitele state feudale (slave fi neslave), au fàcut ca in actele cancelariei unui stat sà existe numeroase elemente provenite din cancelaría slavonà a altor state, atit din punct de vedere lingvistic (fonetic, lexical, gramatical), cit fi diplomatic (con^inutul fi succesiunea diverselor formule, pece^ile etc.) fi grafie. In felul acesta, stratul extern al actelor de cancelarie concine o varietate mult mai mare de fenomene decit cel intern.
    Este evident cà actele produse in cancelaría Marelui Principat Lituanian fac parte din aria de influenza vest-rusà. Eie cuprind, insà, cum am mai spus, nu numai particularitàti de origine rusà, ci fi fenomene specifice fi tipice pentru bielorusà, ucraineanà fi polonà.
1	Cf,, Intre áltele, afirmatia lui Frank Wolinann In lucrarea : Slovanstvi jazykové literàrnim
obrozeni u slovanù, Praha, 1958, p. 120 : „uíedním jazykem knizectvi litevského byla cirkevni slovanstina" („limba oficiala, a cnezatului lituanian a fost slavona").
      3	Dupà cura a aràtat fi P. P. PIj usò (in articolul Russkaja « prostaja mova » na Ukraine v XVI—XVII vekach, publicat in Naíal'nyj etap formirovanija russkogo nacional’nogo jazyka, Editura Universitari din Leningrad, 1961, p. 220), in secolele al XIV-lea, al XV-lea fi al XVI-lea, limba comunà ucrainenilor fi bielorufilor din Marele Cnezat Lituanian (dupà Uniunea de la Krewo) era numità, oficial, limba rusà. Datorità insà faptului cà limbile slave de est sint foarte apropíate intre ele, documéntele din secolele al XIV-lea — al XVI-lea cu greu pot fi impartite in ruse, bieloruse fi ucrainene. S?i mai dificilà este delimitarea monumentelor bieloruse de cele ucrainene (secolele al XIV-lea — al XVII-lea). Aici trebuie tinut seamà de: nationalitatea autorului, locul unde apare monumentul respectiv, de particularitàtile lui de limbà fi paleografie. Putera menziona cà varianta populará a vechii limbi ucrainene poartà, in secolele al XVI-lea — al XVII-lea, denumirea de rusà. Prin aceasta scriitorii ucraineni opuneau linba rusà limbilor lituanà, polonà fi slavonà.