OPERA LUI MARTIN KROMER
193
          norum et barbarorum, commerciis et connubiis commixtorum, Valachi orti, lingua nova ex veteri sua barbara et romana confusa ac corrupta utuntur. Permulta tamen retinent latina verba [...]• Unde vero et quando Valachi dici coeperint, non comperio. Vuì-garis quidem est opinio, sed nullo veteri authore nixa, a Fiacco quopiam, sive praefecto, sive domino, eos nomen hoc accepisse, ut primum Flacci, mox corrupto a finitimis barbaris vocabulo Vulassi et Valachi appellarentur. Polonorum quidem atque Slavorum lingua non modo hi populi, verum etiam omnes Italici generis Vulassi et Vulossi dicuntur, quod ipsum etiam argumento est, italicam hanc gentem esse [....]“ 1.
    Explicînd logie si documentât formarea poporului romàn, Kromer vor-beste si de existenfa celor doua state româneçti, ìncepind din evul mediu :
                „Vocatur etiam Moldavia haec ipsa regio, sed utrum a flumine, an aliunde, nondum satis compertum habemus. Posteriori quidem tempore gens una, in duos dominatus secta, nominibus quoque distingui coepit, sic ut ii, qui ad Orientem et Septentrionem vergunt, et Podoliae finitimi sunt, Valachorum nomen retineant ; qui vero meridionale Transsylvaniae latus attingunt, Multani a nostris, a caeteris vero Transalpinenses Moldavi et Valachi vocantur“2.
    Din examenul atent al faptelor, rezultà ca mai mult decìt ìn oricare alt izvor, Gr. Ureche a gàsit un impuls, pentru a ìncepe sà serie cronica sa, ìn scrierile lui M. Kromer, fiindcà acesta i-a révélât argumentai originea latinà a romànilor, unitatea de neam („gens una") a acestora, indiferent cà tràiesc ìn state diverse, si i-a sugerat ideea sa caute singur baza latinà a unor cuvinte româneçti. Material informativ a gâsit çi in alte cronici polone (in special Bielski), dar imaginea ansamblului, plecìnd de la cucerirea §i colonizarea
1	M. Kromer, De origine et rebus gestis Polonorum, Basel, 1555, p. 312: „Daciji [___],
dupà multe ràzboaie purtate cu Romana, a fost in sfirfit, dupà cum serie Eutropius, supusà fi transformatà in provincie romani de càtre impàratul Traian. Cum insà. fusese pustiità de r&z-boaiele amintite, mari mase de oameni au fost aduse de càtre acesta, de pe ìntreg teritoriul roman pentru ca sà populeze ogoarele fi oracele. Nu mult timp dupà aceea, sub impàra^ii Galienus fi apoi Aurelian, au ìncàlcat-o insà barbarii. Pe urmà Gofii au stàpinit-o pe vremea lui Gratianus. $i astfel, Valahii nàscici din acea colonie de romani fi barbari, amestecafi prin con-vietuire fi càsàtorii, se folosesc de o limbà nouà amestecatà fi stricatà, iefità din cea veche a lor neevoluatà fi din cea latinà. S-au pàstrat chiar multe cuvinte latine [...]. De unde insà fi de cind a inceput, sà li sà spunà Valahi, nu pot sà ftiu. Circulà o ftire, dar neatestatà de nici un autor antic, cà numele 1-au primit de la un oarecare Flaccus, fie comandant, fie guvernator, incit dupà acest nume mai ìntii li s-a spus Flacci, apoi cuvintul fiind alterai de popoare vecine, au fost numidi Vulassi fi Valahi. !n limba Polonilor insà fi a Slavilor nu numai acestui popor, ci fi tuturor celor de neam italic li se spune Vulassi fi Vulossi, ceea ce este incà un argument cà acest neam este italic".
     2	Ibidem, p. 313 : „Aceeafi {arà se numefte acum Moldova, dar dacà numele ii vine de la un riu sau de la altceva incà n-am ìnteles destul de bine. Dupà o vreme, poporul acesta unitar, despàrtit in douà principate, a inceput sà se deosebeascà, prin nume, afa incìt acelora care sint aseza^i spre ràsàrit fi miazànoapte fi se invecineazà cu Podolia le-a ràmas numele de Valahi; cei care insà ating marginea de sud a Transilvaniei sint numidi de ai noftri Multani [Munteni] iar de alfii Moldoveni transalpini fi Valahi".