TERMINOLOGIA PÀSTORITULUI LA HUJULI
113
el ar fi rom. :/l, I, p. II, 436 ; 25, 118, cu remarca ca rom. £aban, larg ráspíndit in multe graiuri si ín ucr. literará, lipse^te din graiurile transcarpatice/. Cf. ínsá prezenfa antroponimului rom. Coban, aláturi de multe áltele: Murga, Nygra, Kornúta etc., in estui si nordul Ucrainei transcarpatice, cu atestári ìncà din cele mai vechi timpuri /15, 27/. ín v. M. cuvintul íobán, evident imprumut din graiurile rom. nordice (< ciobán „id.“, cf. 3, II, h. 394), neuzitat in alte graiuri hutule /44, 130; 7, h. 145/, este folosit rar, aláturi de termenul propriu vywóéf, care denumeste atít „minzàrarul", cit si „sterpami", intrucit oile cu lapte nu se despart, de regula, de cele sterpe l.
    Roskyw s.m. (gen. sg. roskólu) „desfacerea stinei, toanma, $i separarea oilor dupá proprietari“ (in 30, III, 66 : roskíl „trecere íngusta pentru oi in cosar"). Din rom. ràscól „id.“ (18, 693; 17, 23). Expresia : robyty roskyw ,,a ráscoli stina".
     Stepyn s.m. „proprietarul turmelor de oi, al vitelor, al pá$unilor; p. ext., proprietar". Din rom. stapín „id." (3, I, h. 391, tírlas- ín multe puñete: = stàpin2 ). Der. : besstepynskyj adj. ,,al nimánui". Din familia rom. stapín sint $i ímprumuturile, frecvent folosite in v. M. : stepynyty ,,a stàpini ; a avea grija de ceva" (cf. si/ 88, 14/) si stepyndla din expr. ustepynél’i ,,ín pástrare, ín grijá". Pina nu demult, aici circula, paralel cu stepyn, si cuvíntul liveránt (< germ.).
    Sterpár s.m.,, pastor de oi sterpe" (III, V). Din rom. sterpar „id.“ (cf. 95, 46, 85, 104 §.a. ; cf. arom. stirpar). Imprumut recent, cuvíntul acesta i$i extinde tot mai mult frecventa, vorbitorii preferindu-1 numirilor proprii perifrastice : vywcér vyd ilywnnikú, ~ vyd jélovyx ovéc si gàsind un sprijin in alte imprumuturi din aceeasi familie lexicalá (vezi § ll.A.A.l).
    Strunkár, strungár s.m. „cel care mina oile din strungá la muís“, general folosit, aláturi de sinonimul, propriu, zahoñínnik, dar mai frecvent decit acesta, datorita frecventei absolute ín grai a rom. strunga, §i, ca si acesta, caracteristic ín primul rind graiurilor hutule. Din rom. strungár /94, 173/.
    Vakáí s.m. „pastor de vaci“ — general la hutuli /88, 9; 7, h. 146/, inlo-cuind perifraza proprie pastúx vyd (do) korów. Din rom. vacár ¡94, 178/, preluat si de lipoveni /5, 60/. Derívate: vakáryty „a practica ocuparía data“; vakárka „vacaría" 3.
    Vátax s.m. „baci, mai mare peste ciobani“. Din rom. vátáh, var. a lui vatáf, cu semnificatia sa pàstoreascà pástratá si azi in graiurile rom. (46, I, 88 — Rm. Vilcea; 3, II, h. 394). Cf. /94, 178/. Altfel, dar neintemeiat, /44, 244/. Desi singurul termen pentru desemnarea funerei respective, in v. M. el are un singur derivai : vatahuváty vb., atestat in /30,1, 129/. Cf. numeroasele derivate din graiurile transcarpatice in /25, 119/.
     1	ín [30, IV, 467] gásgm omonimul cobán „vas de lemn pentru lapte", care trebuie sá fie de aceea?i sursá: cf. rom. ciobáná „un vas de lemn..." (60, 17-Jiña; 1, I, p. II, s.v. cioban).
      2	Cf. [68, 1239] : alb. stopan „baci, $eful ciobanilor". Inf. II : vátax- ce stepyn vyd stáji „vátaful (= baciul) e stápinul stinei".
      1	Vakarija „locul unde pase vacile" (II, III), pu^in utilizat In v.M., din rúm. vácáríe (vezi P- 112, n. 2). Cf. [44, 245].