CRITICA §1 BIBLIOGRAFIE
541
fragment de (din) realitate. Acest fragment nu poate fi ìnsà identificai cu sensul cuvintului respectiv, deoarece sensul este un fenomen lingvistic, implicai in cel extralingvistic exclusiv prin faptul cà il reprezintà in limbà. Desigur, sensul cuvintului constituie ceva mai abstract si mai generai decit reprezen-tarea obiectului, fenomen pus (in funere de context etc.) in valoare prin dez-voltarea acceptiilor figurate. In orice caz, sensul nu trebuie fi nu poate fi con-fundat, cum remarca fi V.M.N. (vezi p. 9), cu ceea ce el semnificà. Esenta semnului lingvistic (incluzìnd aici nu numai cuvintele propriu-zise, ci fi mor-femele) este data de unitatea dintre sens fi expresia lui exterioarà (in limba vorbità, de suportul fonie audibil al gìndurilor fi impresiilor noastre). Dacà sensul (ìntelesul) cuvintului tine de planul lexical, o desinenza (de pildà, -i in forme ca : fiorii, pietrei etc.) exprimìnd relatii, tine de cel al raporturilor (gramaticale).
    Insistine! asupra fenomenelor lingvistice, autorul atrage atentia asupra faptului, semnificativ, dupà noi, cà analiza lor (de ex., analiza categorici numà-rului gramatical) nu trebuie sà aibà in vedere exclusiv fundamentarea logicà (vezi p. 11). Acceptind ideea autonomiei relative a sistemului lingvistic (p. 10), V.M.N. relevà (p. 11) cà raportul dintre singular fi plural, de pildà, existà independent de limbà.
    Analiza tuturor cuvintelor care exprimà ideea de singular ne duce la concluzia cà acest sens este exprimat prin mijloace diferite, subordonate ìnsà atit in rusà, cit si in romànà, in virtutea unor cauze mai generale, diferenfierii pe genuri, care s-a dovedit a fi mai importantà in ambele limbi.
    Notiunea de categorie gramaticalà reprezintà, cum bine remarcà autorul (p. 11), un mod de organizare a sistemului lingvistic mult superior concep-telor de forma gramaticalà fi sens gramatical. Ea trebuie descoperità fi descrisà in fiecare limbà in parte. Astfel, ideea de sigular la substantívele romànefti sau rusefti nu este intàrità numai de faptul cà ea apare fi la alte cuvinte de acelafi tip, ci fi pentru cà seriei casa, masà, drum, copac, cal etc. i se opune o alta, cu sens de plural : case, mese, drumuri, copaci, cai etc. Acest sistem de opozitii caracterizeazà, in esenta, structura gramaticalà (cf.,de ex., in limba rusà, opozitia verbelor de aspect perfectiv fi imperfectiv). Afadar, putem accepta concluzia autorului, potrivit càreia opozitia reprezintà „un moment calitativ nou in organizarea structurii gramaticale, ale càrei prime elemente le constituie sensul gramatical si forma gramaticalà“ (p. 11 —12). V.M.N. recunoafte ìnsà cà opozitia nu trebuie prività numai ca opozitie binara (vezi, de pildà, aspectul verbal sau categoria gramaticalà a numàrului). ìntr-adevàr, in limbile rusà fi romànà genul fi persoana cunosc opozitii ternare, cazul in rusà, opozitia a 6 forme, altfel este reprezentat sistemul opozitiilor specifice categorici timpului in cele douà limbi. In generai ìnsà, opozijiile pluriforme sint bazate tot pe opozitii binare. Astfel, in limba rusà categoria cazului dispune de opozitii binare intre nominativ fi genitiv, nominativ si dativ, nominativ fi acuzativ etc. Aceste opozitii nu au, desigur, aceeafi valoare. Pregnante fi mult mai semnificative sint opozitii le dintre nominativ fi acuzativ sau dintre neminativ fi instrumental (vezi p. 13).
     Merità a fi retìnuta ideea potrivit càreia (vezi p. 12—13) categoria predica-tivitàtii, rezultatà din opozitia formelor de indicativ fi conjunctiv, constituie,