CRITICA SI BIBLIOGRAFIE
575
    Autorul articolului prezintà corespondenta dintre episcopul Melchisedec si Andronic duhovnicul, privitoare la geneza studiului despre Tamblac. Dupà cum reiese din scrisoarea de la 29 septembrie 1883 a lui Melchisedec, acesta ii cere lui Andronic §tiri despre Tamblac. In ràspunsul sàu (25 octombrie 1883), Andronic trimite $tiri privitoare la soarta manuscriselor slavone si romànesti de la mànàstirea Neamt, alàturind si propria sa sedere despre Tamblac, asa cum a redactat-o pìnà la 1880. In articolul pe care-1 recenzàm se dà facsimilul lucràrii lui Andronic despre Jarablac, aflatà acum intr-o colectie particularà la lasi. Ea cuprinde 49 p. 1 filà albà, si are pe margini insemnàri ale episcopului Melchisedec. Se poate afirma cà meritul celei dintìi cercetàri in limba romànà asupra lui jamblac ìi revine lui Andronic duhovnicul.
     Folosirea in mare màsurà a manuscrisului lui Andronic $i a informatici bibliografice primite de la acesta, dupà cum mentioneazà insusi Melchisedec, i-a servit de ìndemn pentru a evoca pentru romàni personalitatea lui Jamblac. 0 privire de ansamblu asupra bibliografiei lui Tamblac completeazà aceastà contributie.
ALEXANDRU CALAIS
   KRYSTYNA POMORSKA, Russian formalist theory and its poetic ambiance, Haga-Paris, 1968, 127 p.
    Lucrarea de fata, apàrutà in seria „Slavic printings and reprintings“, abordeazà douà teme de mare actualitate : aceea a scolii formaliste din estetica rusà de la ìnceputul secolului al XX-lea fi aceea a curentelor literare din Rusia din primele trei decenii ale secolului nostru. Sarcina pe care fi-o pro-pune autoarea este nu atit de a studia monografie aceste teme, un asemenea obiectiv fiind realizat in Occident de Victor Ehrlich, autor al studiului Russian formalism ('s-Gravenhage, 1955) si a numeroase articole consacrate aspec-telor particulare ale problemei, ca si de alti rusisti care au inclus studiul curentelor in lucràri de mai mari proportii, printre care mentionàm tratatul de istorie a literaturii ruse semnat de Ettore Lo Gatto 1, care se distinge prin sobrietate si obiectivitate stiintificà. K. Pomorska nazuieste sà dezvàluie interactiunea dintre teoria si practica literarà in Rusia intre anii 1915—1925 fi sà demonstreze cà scoala formalistà, a càrei expresie organizatoricà a fost Opojaz (Obscestvo po izuceniju poeticeskogo jazyka), constituit in 1916—1917, a sintetizat experienta futurismului, scoalà literarà apàrutà in jurul anului 1912. Sincronicitatea si apropierea dintre cele douà scoli a fost de mult re-marcatà, ìnsà ea este tratatà de obiceiu ca o coincidentà fericità 2, pe cind
       *. Editia din 1962 a tratatului sau Storia della letteratura /ussa a fost tradusà ?i in francezà, 1965.	'
      2	„Poate aceastà a fost singura tara ¥> singurul moment cind teoreticianul, omul de stiin^à nu a venit cu o epocà mai tirziu desit creatorul §i nu a existat intre ei disen-siune“ — serie despre aceasta M. Mayenova in articolul consacrat lui R. Takobson, apàrut in „Slavia Crientalis“, nr. 2, 1967, p. 94.