CRITICA §1 BIBLIOGRAFIE
573
tinuare si cìteva extrase din Introducerea lui V. I. Sreznevskij, care incepe astiel:	*
     „Traducerea slava a cronicii lui Simeon Logofàtul se tipàreste dupà singura copie cunoscutà pìnà acum, care apartine Bibliotecii publice imperiale 1, F IV, Nr. 307. Este un manuscris in quarto mare (26 x 19), cu coperta de stejar acoperità cu piele de calitate inferioarà, desfàcutà in parte de pe un alt tartaj, cu o pafta. Cea mai mare parte a hìrtiei este de fabrica^ie foarte bunà, cu filigrane: 1) o coroana cu cinci col^uri (?), cu un ornament din trei frunze in partea de sus, iar la extremitàtile filelor cu imbinarea din-tre JIP fi acelasì ornament din frunze; 2) o coroanà cu cinci col^uri, iar la capàtul filelor — imbinarea semnelor 3BP cu un ornament din trei frunze ; 3) o ancora dintr-un cerc fi literele Vd cu un ornament din trei frunze la capetele filelor ; hìrtia cu filigranul o ancora in cerc este de/; alitate mai proastà. ìntreg manuscrisul — continua V. I. Sreznevskij — a fost scris de o singura mina, intr-un frumos semiuncial de tip moldovenesc; titlurile, literele iniziale, atìt cele cu ornamentale cìt fi cele simple, iar pìnà la fila 217 si punctele dintre fraze, sìnt executate cu chinovar. Deasupra primului titlu se aflà o mare vinietà in chinovar, formatà din cercuri care se impletesc. Literele cu barà in jos de pe ultimele rinduri ale unui numàr destul de mare de pagini sint scoase mult spre margine fi ornamentate in mod inventiv. Caietele ma-nuscrisului sìnt numerotate obifnuit pe paginile recto ale primelor file fi pe paginile verso ale ultimelor ; signatura caietelor este «a. Ortografia e me-diobulgarà".
     „Pe ultima filà (verso)", serie mai departe V. I. Sreznevskij, „se aflà o ìnsemnare fàcutà peste bucla finalà a textului, ìntr-un semiuncial subire fi mult mai màrunt decìt in restul manuscrisului, cu cìteva litere caracte-ristice scrieiii cursive. ìn ciuda aparentei deosebiri ìntre caracterul din aceastà ìnsemnare fi al celei din corpul manuscrisului, ambele trebuie atribuite, pro-babil, uneia fi aceleiasi persoane" (V. I. Sreznevskij reproduce ìnsemnarea, p. Ili—IV) 2. In continuare, ìnvàtatul rus scria, printre aitele: „Manuscrisul este, afadar, din. anul 1637“, iar ceva mai departe: „Arhiepiscopul Atanasie Crimcovici mentionat ìn ìnsemnare « a fost al treilea episcop moldovean de Ràdàu^i, dupà Gheorghe Movilà fi dupà Filotei fi romànefte era numit Crimea. Sub patronajul lui s-a efectuat ìn anul 1602 renovarea mànàstirii Dragomirna, care existà pìnà ìn ziua de azi ìn Bucovina. Ulterior el a ocupat scaunul de arhiepiscop de Suceava fi pe acela de mitropolit al Moldovei, din 1609, pìnà ìn 1617, iar apoi a doua oarà, de la 1620 pìnà la 1631 »“ (V.I. Sreznevskij trimite la articolul lui V. G. Vasil'evskij Xponwa Hozofìema na cna-enucKOMb u zpeuecKOMb, 1895, p. 2) ; „urme ale activitàtii ^iterare fi càrturà-refti a lui Crimcovici“ — continuà Sreznevskij — ,,s-au pàstrat in ìnsemnàrile de
     1	Actualmente — Biblioteca publicà „Saltykov-Sfedrin“ din Leningrad.
     2	Textul slavon al ìnsemnàrii 1-a publicat G. Mihàilà, care il traduce §i ìn limba romànà : „Aceastà carte cu numele Metafrast a inceput-o Arhiepiscopul Atanasie Crimcovici ?i n-a reu§it s-o sfìr§eascà. Iar apoi a terminat-o ieromonahul Iorest egumen, ìn zilele lui Vasile Voievod... si a fost scrisà cu mina preotului Manoil din Suceava, de la biserica Vovedenia Nàscàtoarei de Dumnezeu, ìn anul spms 1637), octombrie, 11 zile, ?i a fost legata tot de mina lui“ (art. cit., p. 162, nota 4).