TRADIJIE SI INOVAJIE IN BASM
477
   I. Formule mediane externe.
     1.	Formúlele de verificare a atentiei nefiind atestate ín colectiile vechi, posibilitatea urmáririi destinului lor cade de la sine. Totusi, anumite variante ale acestor formule precum si únele observatii ale culegátorilor ne oferá posibilitatea sá facem únele consideratii.
    In primul rind, nu to|i povestitorii care folosesc formula de verificare a atentiei cunosc íntelesul cuvintelor componente ale formulei respective („ciont“, „leves“ etc.) 1. Prin urmare, este vorba de o reproducere mecanicá. ín al doilea rind, povestitorii pronuntá uneori si cuvintele care inicial constituiau ráspunsul ascultátorilor (I, 518). ín acest caz, formula ísi pierde functia pentru care a fost creatá initial. ín sfírsit, in al treilea rind, formula este asi-milatá de cele mai multe orí de formula de solicitare a curiozitátii ascultátorilor, prin care povestitorii anuntá cá basmul ín continuare este §i mai frumos:
      ,,S-o lúa bátrínu, s-o tá dus, s-o tá dus, multa lume-mpárá^ie, ca Dumnezo sá ne flie, din po-veste tá mai i§ste mindrá si frum<jasá ca s-o spun la dumneav^stá. Ciont! Poprica?! Guia? I" (I, 517-518; cf. II, 59, 60, 130).
     2.	Formúlele prin care se suscita interesul, curiozitatea ascultátorilor continua sá fie prezente la povestitorii contemporani, atingínd o frecventá deose-bitá chiar ín cadrul aceluiasi basm: „Sí s-o luat s-au plecat ii pi drum. S-o dus, ca cuvíntu din poveste, Dumn'ezáu la noi sosest'i mai míndrá sí mai frumgsá ínaint'i i^sti“ (II, 56; cf. 60, I, 462, 469). Aceastá formula se repetá aproape identic. Momentul folosirii ei este, de regula, acelasi ca si ín basmele din colectiile vechi, prin urmare, verbele a se duce si a merge sínt nelipsite din formula respectiva.
    O frecventá deosebit de mare o au formúlele íntrebare-exclamare, plasate de povestitori ínaintea relatárii unui fapt iesit din común, stírnind astfel curiozitatea ascultátorilor:
     „Bágá k’ieia si descuie. Ce sá vedefi, oameni buniV (II, 189); „Cin intrá ináuntru, s¿ sá vadál (II, 321; cf. II, 165, 290, 321).
    Desigur cá nu íntotdeauna expresiile respective índeplinesc functia enun-tatá. Uneori, prin astfel de formule, povestitorii marcheazá diferite pauze; nu este exclusá posibilitatea ca, ín aceste cazuri, ele sá fie folosite si ca scurt rágaz de gindire ínaintea relatárii unor noi fapte.
     3.	Formúlele de trecere continuá sá se foloseascá mai ales de catre povestitorii cu repertoriu bogat si numai ín basmele fantastice, unde ac^iunea este mai amplá, mai complexá, stiut fiind cá formúlele respective anuntá, de regulá, episoade paralele: ,,Sá-l lásám pá-mpáratu cu cele doo fete si sá ni urmám cu fata cea mica“ (II, 151); ,,ín timpu sela si sá petrese nunta, íi lásám noi pe dín^í acolo sá nunteascá, noi n'i dusem sá videm“ (II, 340); „Sá lásám copiii acolo, sá videm unk'iasu ce-a fácut cínd a vint acasá“ (I, 160); „Acu a rámas unk'iasu cu mátusa si sá videm ce-a fácut ái doi copii la neamuri" (I, 160; cf. 156, 193, 211).
     1 Vezi O. Birlea, Introducere, p. 79.