388
EJIEHA JIOrHHOBCKAÜ
repoa. CTpeMHCb k 3TOMy HAeajiy, KaK k jiioôbh h rapMOHHH, KaK k OTpHuaHHK) orpamnemiocTH HH/iHBH,ayajiH3Ma, KaK k oôufeMy, /Iümoh b to ace BpeMa h npo-thboctoht eMy KaK apKaa h caMoôbrraaa AuuHocmb.
    3to nocjiefljaee— TaKace oflHa m nocToaHHwx jihhhh TBopnecTBa nosTa. Ot nepBbix CTHXOTBopeHHH no3Ta oHa h^ct k ero no3flHeñ JiHpwKe, rae c toh ace cují oh 3ByiHT íteMOHHMecKoe coMHeime (M cKyuHo, u zpy emito, He eepb ceóe ...), jieMOHHHecKoe oTpmiaHHe (npoufaü, ueMbiman Poccu.h, KaK uaemo, necmpow moA-now oxpyMceit h jxp.), r^e apKHií h chjii>hi>ih «fleMOHHHecKHÍi» xapaKTep pacKpbiBa-eTca b CTHXOTBopeHHax AeMOHHHecKOH TeMbi (He CMeücH Had Moeü npopouecKoii mocKow, rAHMcy tía ôyàyufHocmb c 6oH3Hbw, Had óeadmü adcKow 6Ay vedan u np.), r^e b 6e3bicx0flH0M, TpamiecKOM CTHXOTBopeHHH EAazodapnocmb nponcxo/iHT HOBaa, He MeHee 6ypHaa, He MeHee poKOBaa cuiHÔKa jinpHHecKoro repoa c TBop-
HOM.
     IlocTpoeHHoe Ha napa/iOKce («Ejiaro/iapio ... 3a Bce, hcm a oÔMaHyT b acH3HH 6biJi»; «ycTpoíí jiHHib TaK, HTo6bi Te6a OTHbiHe / Eme He/iojiro a ÓJiaroAapHJi»), BbiAepacaHHoe hcjihkom Ha cóJinaceHHH KOHTpacTHbix noHaran («OTpaBa noiiejiya», «jiecTb BparoB», «KjieBeTa Apyseü»), sto CTHXOTBopenne, HanHcaHHoe b 1840 ro/iy, CBHfleTejibCTByeT o nocToaHCTBe aeMOHHHecKOH jihhhh b TBopLiecTBe nosTa h, b conocTaBJieHHH c 6jih3Khmh k HeMy no BpeMeHH cos^aHHa CTHxoTBopeHHaMH THna MoAumea («EcTb cuaü ÔAazodammn b co3ByLibn cjiob acHBbix / M flbiniHT HenoHaT-Haa, cenman npejiecTb b hhx ... H eepumen, h njianeTca, h TaK Jienco, jierKO ...») aeMOHCTpHpyeT 3aK0H0MepH0CTb coHeTaHHH h b ero iuejieBpe sthx /iByx, Ka3ajiocb 6bi, CTOJib npoTHBonojioacHbix, ho CTOJib xapaKTepHbix ajia poMaHTHHecKoro mh-poco3epHanHH TeH/ieHHHH — Tarn k nueajiy, KaK k oôufeMy, h yTBepxc/ieHHe un-dueudyaAbHocmu, TpanwecKH np0THB0CT0ameií btomv oômeMy; CTpeMJieHHa k jiioôbh h yTBepacfleHHio — h npoTHBonocTaBJieHHa eMy 3Jia OTpHuaHHa h 6oro-SopHecTBa, MenTbi o cnacTbH h rapMOHHH — h bchhoh Tpare^HH o/iHHonecTBa h aymeBHoro pasjiaaa.
    STRUCTURA ARTISTICA A POEMULUI «DEMONUL» DE M. I. LERMONTOV (I.)
(Rezumat)
      în introducere, autoarea propune o deíinitie proprie a speciei lierare în care, dupà párerea sa, ar putea fi încadrat poemul Demonul fi prezintà únele elementé structurale ale acestuia. Definind opera poetului elasie rus ca pe un poern — misteriu filozofico-psihologic, autoarea distinge în structura sa trei planuri principale: mitologic (determiníndu-i compozi^ia), psihologic (situât la baza subiectului) çifilozofic (generind respectivul sistem de simboluri). De asemenea, autoarea óonsiderá cá un subtext cu rezonan|;e de ordin social impregneazá tóate elementele structurale ale poemului.
     Dupà pàrerea autoarei, interpretarea corectá a con^inutului ideatic-emotional al poemului nu este posibilâ fàrà a se lúa în considerare, ín mod integral, cele trei elemente structurale ale acestuia, precum fi gama corelatiilor existente íntre ele. Autoarea considera cá ignorarea acestor elemene fi exagerarea rolului pe care îl joaeà subtextul determiná uneori o interpretare uni-lateralà a acestui poem.
      ín studiu, cele trei planuri sínt privite ca fiind párti componente ale unei opere artistice unitare, autoarea tratíndu-le separat doar din necesità^i metodoldgice.
     Studiind poemul ín lumina gindirii filozofice europene contemporane (Bielinski fi Herzen, Schelling fi Hegel) autoarea încearcà sa descifreze din acest punct de vedere sistemul sàu de simboluri (cer fi pâmînt, Dumnezeu si Démon etc.) fi sà releve în consecintà originalitatea tra-