542
CRITICA ?! BLIBIOGRAFIE
in limba rusà, un fenomen gramatical mai abstract decìt categoria timpului ; la rindul lor, categoriile gramaticale de timp, mod, caz sìnt mai abstracte decit genul §i aspectul verbal (vezi p. 14—15).
    Categoria gramaticalà a numàrului — care ne-a preocupat indeosebi — este tratatà de autor in manifestàrile ei diferen^iate in funere de parlile de vorbire (substantiv, adjectiv, numerai, pronume $i verb; vezi p. 52—76) la care ea apare.
    Motivata, totusi, in limba mai mult decit genul, categoria numàrului nu este chiar asa de transparentà cum ar putea pàrea. Paralelismul dintre diferencíenle reale („unul“ — „mai mult de unul“) §i reíanle gramaticale corespunzàtoare este adeseori anulat. Esenta categorici numàrului se contu-reazà nu in opozi^ia dintre „unul“ §i „mai multi", ci in funche de característica formalà a substantivelor. Este adevàrat cà opozi^ia tipica o constituie aici opozitia dintre fórmele singularului fi cele ale pluralului. La substantívele singularia si pluralia tantum marca numàrului nu s-ar baza insà, dupà V.M.N, pe desebiri reale, cantitative, ci pe anumite particularitàti formale (gramaticale), specifice cuvintelor (vezi p. 55) x. Ìntr-adevàr, un substantiv ca sani (pluralia tantum) „sanie" desemneazà un obiect, iar bel'jó (singular) „rufe, lenjerie“, o pluralitate de obiecte. Discutind chestiunea substantivelor singularia si pluralia tantum, automi atrage atentia asupra faptului — important — cà aceste categorii de cuvinte apar in cadrul acelora^i grupe lexicale (semantice) (vezi p. 59—64). In ceea ce prívente folosirea pluralului in denumirile geogra-fice, V.M.N. observà (p. 66) cà acest fenomen trebuie màcar in parte explicat si prin influenza exercitatà de asa-zisul plural „separai" care, din anumite motive, s-a dovedit a fi esencial in cazul respectivelor nume topice.
    La adjective categoria numàrului este, ìntr-adevàr, pur formalà (vezi p. 69). Explicind faptul, V.M.N. subliniazà cà, spre deosebire de substantiv, adjectivele nu exprimà cantitàti diferite ale ìnsusirii sau calità^ii, ci noteazà, ìntotdeauna, o insubre constantà, care, nefiind conceputà ca substan^à independentà, nu poate avea, deci, numàr. De altfel, automi aratà (p. 69) — lucru stiut — cà in unele limbi (de ex., in cele turcice) adjectivul este, ca si adverbul, invariabil.
    In principiu, numeratele nu cunosc categoria numàrului, fapt explicabil prin aceea cà, in raport cu categoria gramaticalà a numàrului, care reprezintà ceva abstract, numàrul indicà ceva concret ; astfel, in limba rusà, deosebirea dintre odín ,,unu" si désjat „zece“ nu este identicà cu cea dintre stol „masà“ si stoly „mese". Cu toate acestea, unele numerale pàstreazà pìnà astàzi urme formale (gramaticale) ale categorici numàrului (vezi p. 71 — 72).
     Tot atìt de interesante si utile sìnt, in cartea recenzatà, si observatiile privitoare la categoria numàrului la pronume (p. 72—75) §i verb (p. 75—76), la care, ìnsà, nu ne mai oprim, pentru a rezerva spati ul necesar discutei refe-ritoare la diatezà (p. 217—233).
      1	Vezi §i A. Vraciu, Unele observafii in legàturà cu intrebuinfarea substantivelor pluralia tantum in Unibile baltice actúale, in finlandezà si rusà, „Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani", Bucurejti, 1965, p. 997 — 1001 ; Id., Unele probleme de lingvisticà generalà implicate In categoria numàrului gramatical, „Comunican prezentate la sesiunea ^tiintificà a Institutului Pedagogie din Ia^i intre 13 — 15 martie 1965“, p. 103 — 118.