462
I. PETRICÀ
rul isi ia permisiunea sa introduca elemente inexistente in originai,versiunea romàneascà este adeseori curgàtoare si bogatà in imagini plastice :
     B. Zaleski :
              O ! nad dziewczyng. po siole w dzwony bij^ ;
              A nad kozakiem po lesie wilki wyj^.
             Kosci dziewczyny grób zamknql poswi^cony;
               Kosci kozaka bielejíj. na wsze strony 1.
    Gr. N. Lazu :
                           §i in satul fetei toate Clopotele trist ràsunà;
                          Lupii urla in zàvoaie,
                          Crivà^ul in vàgàunà !
                        Fetei popii spun prohodul;
                          Jalea fedele inmoaie.
                         Pe cazac il prohodirà Vintul, ropotul de ploaie.
     In sfìrsit, Sàrbàtoare de familie2, prezentatà drept poezie populará polonà, desi este una dintre cele mai reusite traduceri, a ajuns, farà indoialà, dintr-o nouà eroare in sectiunea de literaturà polonà. Folclorul polon nu cunoaste motivul cuprins in Sàrbàtoare de familie :
              „Tata mers-a in pàdure, fi azi mers-a la vìnat Si un ciocirlan de-ndatà-càci e mester-a-mpuscat.
              Fratii au luat vinatul si pe-o sanie 1-au pus Si-nhàmindu-se cu totiì, drept acasà 1-au adus.
               Fetele dau foc la vatrà, ciocirlanu-1 opàresc,
               Si il curata de pene si il spalà si-1 gàtesc,
              Mama-1 rumeneste bine, tot in unt si prea frumos,
              §i il pune pe-un blid mare, la vedere prea gustos;
               $i poftirà multà lume si trei zile-au ospàtat,
               $i cu vin trei poloboace, numai trei au desàrtat“.
    Nu cunoastem sursele lui Gr. N. Lazu, cert este cà nu poate fi opera lui Fr. Bodenstedt, pe care-1 amintefte in cuvintul sàu introductiv traducàtorul. Pe de altà parte A.D. Xenopoi, care prefateazá culegerea, lasà sà se inteleagà cà Gr. Lazu ar fi cunoscut limba polonà. In cazul acesta numai lipsa de talent poetic autentic al traducàtorului 1-a ìmpiedicat sà realizeze versiuni mai valoroase.
    ín ultímele decenii ale secolului al XIX-lea, paralel cu recunoasterea marilor valori ale culturii polone, se observà in Romània un Ínteres crescìnd pentru fenomenul cultural contemporan. íntiiul contact al cititorului román cu gindirea polonà din a doua jumàtate a secolului trecut se realizeazà prin
      1	J.B. Zaleski, Poezje (4 voi.), Lvov-Varsovia, 1877, I, p. 249 — 250.
      2	Gr. N. Lazu, op. cit., p. 368.