TRADUCERILE LITERARE
221
fi a Tàrii Romànefti, iar despre Transilvania autorul spune cà romanii au gàsit acolo o populare viteazà — dacii, pe care cu greu au izbutit sà-i invingà. Jovan Rajic vorbefte apoi despre prima familie domnitoare a Basarabilor, despre legàturile ei cu bulgarii, etc. Unele teze expuse de Rajic sìnt depàfite si grecite din punct de vedere stiintific ; retinem ìnsà afirmaba autorului cu privire la faptul cà populaba din Moldova, Valahia fi Transilvania apanine aceluiafi neam : to{i sint romàni.
    Urmàrind ìndeaproape scopul pe care fi 1-a propus prin publicarea acestei càrti (de a prezenta intr-un acelaf volum date din trecutul istorie al celor douà popoare — román fi bulgar), traducàtorul cautà sa realizeze nu numai o redare fidelà a textului tradus, dar pe alocuri intervine in subsolul paginei cu o serie de informaci suplimentare, completàri din lucràrile altor istorici fi oameni de culturà ai vremii etc. Acolo unde Rajiè este foarte laconic, M. Kifa-lov intervine de asemenea, cu date concrete, pentru a intregi — oarecum actualizind-o — relatarea càrturarului sìrb cu privire la tara noastrà.1
    Pentru ca scrierea lui Rajic sà fie infeleasà de un numàr cit mai mare de cititori, càrturarul bulgar face traducerea ei fi in limba greacà (adicà pe o paginà publicà textul in limba bulgarà, iar pe cealaltà textul in limba greacà, considerind-o mai accesibilà decit cea bulgarà). Traducerea s-a bucurat de o largà ràspindire, mai ales in Romània fi Bulgaria 2.
    O altà màrturie a interesului càrturarilor bulgari fajà de cultura tàrii noastre o constituie traducerea in limba bulgarà a operei lui Ion Heliade Ràdulescu Crestinarea unui preot al Isidii, sau inceputurile cre$tinàtàtii, efec-tuatà de Vasili Stankovic fi publicatà la Bucurefti in 1845. Editia a Il-a a acestei tàlmàciri, defi apare dupà 30 de ani de la publicarea celei dintìi, adicà in 1875, pàstreazà forma fi limba traducerii iniziale. Aceasta cu scopul de a se vedea cum s-a scris in perioada Renafterii bulgare, fi de a servi astfel ca un instrument de investigare in domeniul limbii literare bulgare (intende subliniatà de insufi editorul ei, Dimitri Stankovic, fiul lui Vasili Stankovic).
     Prefa^a are o formà epistolarà (scrisori càtre cititor, càtre pàrinte, càtre fiu etc.), in care este prezentat scopul traducerii, se fac aprecieri asupra operei,
      1	Astfel Rajié plingindu-se cà nu are izvoare mai vechi din care sà foloseascà material pentru istoria cnezatelor de peste Dunàre — fara Romàneascà $i Moldova — conchide laconic : «HHXHoe cerauiHe cocoTHHHe noa TypeuKHM «pcM e pa6cKO. Vìmut hhkoh bo/ihoct, b TOBa, Me MM3T CBoe KHH3eBe H riOBe.iHTejiH •>. La subsolul paginei Kifalov adaugà : «Coc acepTBbi PyccKoìi ,flep>KaBbi, cnopen Kanap.n>KMficKM floroBop c OTOMaHCKaia nopTa ot 1774 r. B/iaxii» h MojiflOBa nojiynHxa n0Kp0BHTencTB0 Hefiio, a coc A/ipHaHonojiCKoii iloroBop 1829 r. bo3bh-uieHHe h yTBepaeHHe cbohx npaB h BHyTpeiUHeTO ypeaa, non 3axoHbi eziHoponHe KHsneBe, c aoSpw 3aKOHe, coc 3eMCKa BOÌiCKa, c KapaHTMHe h c npHno6biBanHe cbohx 3eMe/i koh 6nxa npeB3eTbi ot TypuH h npon; Tano ito Hbme ce paflBaT >:a 3JiaT Beic». Astiti de notice, completàri sau tri-miteri la alte lucràxi de specialitate lipsesc cu desàvir^ire in originai. Prezenta lor in varianta bulgarà atestà erudita traducàtorului $i grija sa de a prezenta cit mai cuprinzàtor istoria tàrii noastre.
      2	Astfel, la Bucurefti au fost difuzate 761 exemplare, la Bràila — 171, la Galati — 116, la Craiova — 104, la Ploie^ti — 69, la Alexandria — 34, la Foc^ani — 39, in total — 1329 exemplare; in Bulgaria — 145 exemplare, in Turcia — 100, in Macedonia — 30, in total 275 exemplare. Interesul fa{à de aceastà carte il derr.onstreazà $i faptul cà au fost trimise citeva exemplare bibliotecilor din Sankt-Petersburg, Moscova, Academiei din Sankt-Petersburg, bibliotecilor din Odesa, Serbia, Muntenegru $i Bibliotecii populare din Grecia.