206
A. VRACIU
fatâ sa fie înlâturatà de polonâ 1. In limba „rusa“ sînt traduse toate actele çi documentele oficiale, incheiate de Marele Principat Lituanian eu Polonia, redactate in polonâ. De teama ca nu cumva in judecàtorii fi cancelarii sa pàtrundâ polona, in federafia aceasta statalâ lituano-polonâ, limba polonâ era admisâ numai in actele fi procesele juridice aie bisericii catolice din statut lituanian, càci episcopii de Vilnius fi Zemaitë fineau de mitropolia polonâ fi erau in dependenfâ economicà de aceasta din urmâ. în scopul de a délimita deosebirea de care este vorba, statutul preciza câ citafiile în judecatâ se redacteazâ în polonâ, subliniind astfel diferenfa dintre limba documentelor respective (polonâ) fi limba oficialâ a statului (rusa).
    Cu excepfia privilegiului latin al lui Lev Sapeaga, care da dreptul la publicarea codexului, limba primului volum din édifia I a statutului lituanian •de la 1588 este rusà (cu precizarea fàcutâ mai sus). La sfîrfitul volumelor din aceastà édifié se dau cîteva (nu toate) : „omyliki2, kotoryi trafili sja vb druku (tak sobe, citaj i rozumej)“. Mai sînt fi alte grefeli sau inexactitâfi strecurate în text 3. Dacâ, pe deasupra, mai avem în vedere fi marea asemânare dintre limbile slave, uneori e greu de spus de unde provine un cuvînt sau o forma 4. Ne aflâm, deci, într-o situafie oarecum asemânâtoare cu aceea a delimitârii împrumuturilor slave în limba lituanianâ (în général) fi în limba unor scriitori (în spécial) 5.
    Pentru denumirea limbii ruse folosite în epoca aceea în scris în Marele •Cnezat Lituanian nu exista, în spécial în secolul al XVI-lea, un termen consacrai, care s-o diferenfieze de limba rusâ vorbitâ în afara granifelor Lituanien Aceasta corespunde, în fond, concepfiei dominante în epoeâ în legâturâ cu unitatea poporului rus 6, împârfit pe atunci în trei State : Moscova, Polonia •fi Marele Ducat Lituanian. Aceastâ concepfie este foimulatâ cît se poate
      1	Totufji, la 1614 acest Statut este tradus in polonä. Traducerea a fost apoi reeditatä ln •secolul al XVH-lea, al XV111 lea si al XIX-lea. Dupä constatante lui J. Lappo, cu cìt slnt mai recente, cu atìt editiile con^in mai multe imperfec^iuni. Vezi op. cit., vol. II, p. 1. Faptul acesta fusese semnalat, Incä la 1816, de S. Linde. Vezi 0 statucie litewskim ruskim j(zykiem i drukiem wydanym wiadomosé, Yarsovia, 1816, p. 20—154. Cf. si S.A. Bersadskij, O nasledovanii v vymo-rolnych imuSlestuach po litovshomu jazyku, Petersburg, 1892, p. 12—14.
     2	Cuvintul omyljajut cu sensul de „obmanyvajut" apare ?i in corespondenta diplomatica a lui Ivan Groznyj adresatä Poloniei. Cf. V.M. Taman’, K voprosu o pol'skom vlijanii na litera-■turnyj jazyk Moskovskoj Rusi, ln Nalal’nyj etap formirovanija russkogo nacional'nogo jazyka, p. 200.
     3	Statutul din 1588, exemplarele cäruia con^ineau denaturäri, provocate de existenta a douä $palturi diferite, a fost unificat, comentat si editat de istoricul J. Lappo, ln studiul care preceda textul, autorul explicä, printre altele, originea statutului si raportul lui cu primele douä Statute lituaniene.
      4	Cum aräta acad. V.V. Vinogradov (Osnovnye problemy izuCenijai razvitija drevnerusskogo literaturnogo jazyka, in Issledovanija po slavjanskomu jazykoznaniju, Moscova, 1961, p. 36),
nici in prezent noi nu putem delimita cu stricte^e elementele slavone din limba rusä. Materialul ?i cercetärile unor invàdati ca I.I. Sreznevski, V.M. Istrin, M.N. Speranski, N.N. Durnovo $.a. oferä o rezolvare pur formala a problemei (vezi op. cit., p. 37).
      6 De exemplu, in opera lui Kr. Donelaitis (1714 — 1780). Vezi monografia lui J. Kabelka, Kristijono Donelailio raStii leksika, Vilnius, 1964.
      6 Cind, de fapt, trebuia sä se vorbeascä de existenta, in afarä de rusa propriu-zisä, a limbi-lor ucraineanä $i bielorusä. Trebuie avut in vedere cä Bielorusia de Vest purta $i numele de Rusia Lituanä. Cf. Helena Kozerska, Michal Federowski, etnograf i zbieracz dokumentów historycznych na Bialorusi Zachodniej (1853—1923), „Slavia Orientalis", VI, 1957, p. 215.