CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 259 Belgia 1353), Doua cercuri (idem, nr. 3193, Lyon 1368) çi Arc (idem, nr. 791, Pisa 1392—1395, Lucques 1393). Scris pe douá coloane, ìn semiuncialà mica (vezi fot. 13), ìntregul manu-scris este realizat de doi scriptori (primul f.1 — 109, al doilea f.110—158v). Ornamentada este modesta, iniziale si titluri ìn rosu ; o singurá datá apare o vigneta in rosu, cu motiv ìmpletiturà, modest (f. 139, col. b). Trâsâturile fonetice ale limbii marcheazâ o îmbinare a redac^iilor rusa apuseanâ §i sîrbocroatâ : — generalizarea ierului mie ; — denazalizarea ç> e(jç < je) : w(t) zìmm (f. 14 v), Xotíuiíh (f. 15), >KiTK0\’, f3UK0y (f. 16 v), ril(T)AÉCfTh (f. 17), CT0Kl(IÉ (f. 13), WGHajKH CÍ (f. 14), A4 iipoatKHtTK (f. 14 v) ; — denazalizarea g>u(jç>ju): HtKoyio cn-knioy (f. 9), coyijjoy», ¡\\iy- ApOKdHHia (f. 9v), 3ÍAVAK) (f. 10), np'kMOlfAP®CTH, AtTtX«V (f- 11 v), AfT4»Th (f. 12), coyGonrfe (f. 17), ivpoyAuta (f. 39); — transformarea y>i çi confuzia celor douà litere : khkjictk (f. 41), H3WA*, nHTdKA\ 'întrebâm' (f. 18), /«HordiMKi koa4mw (f. 10). — transformarea vocalei é in i : stMAia KHrtwia (f. 14), ghakiih AP^fCd (f. 14 v). In baza acestor caracteristici fonetice putem considera manuscrisul in discute ca fiind copiât in Moldova. în plus, semnalàm folosirea cuvìntului románese opaiet in urmatorul context : wrm npHCKdraKT ci KK3A»y()f) A® V,IH Kb OndKUK H pd3AW/HAKTh wrHK Kh3A«y)f©y (f-16). 18. Minei pe luna septembrie, sec. XIV (a doua jumâtate), Dragomirna, cota 1771/682. A fost descris de I. Iuffu 1 (p. 444). Manuscrisul are 198 de file, 27 rìnduri pe pagina, este un exemplar complet, scris pe hìrtie cu filigran Corn. Ornamentale sumará, iniziale si titluri ìn rosu. Cuprinde slujbele pe luna septembrie. I. Iuffu presupune ca manuscrisul a fost adus de la Muntele Athos. 19. Minei pe luna aprilie, sec. XIV, Dragomirna, cota 1827/738. A fost descris de I. Iuffu (p. 445). Este un manuscris incomplet, concine 137 de file scrise pe hìrtie, cu filigranele : Doua chei ìncrucisate, Vultur, Are cu sâgeatâ. Ìn prima parte cuprinde slujbele pe aprilie (f. 1—99), in partea a doua vienile unor sfingi si povestiri legate de unele sârbâtori din luna respectiva. I. Iuffu considera ca acest minei este unul din prototipurile mineielor slavo-romàne çi câ este scris in redacte medio-bulgarâ. 20. Tipicul sf. Sava, sec. XIV (a doua jumâtate), Dragomirna, cota 1902/813. A fost descris de I. Iuffu (p. 447). Este un exemplar complet, 143 file, scrise pe hìrtie cu filigranul Cruce ìn cere. 1 L. Iuffu, Mânâstirea Moldovifa — centru cultural important din perioada culturii romàne ìn limba slavonà (sec. XV—XVIII),in „Mitropolia Moldovei si Sucevei“, XXXIX, 1963, nr. 7 — 8, p. 429-455.