456
I. PETRICÀ
Astfel azi polonii cintu1, iar D. Bolintineanu pune in fruntea poemului sàu Un suspin càtre poloni2, ea motto, celebra reflectie a lui Hamlet „A fi sau a nu fi“.
    Grigore Grandea, poet si romancier foarte cunoscut in vremea sa, pentru a exprima aceleasi sentimente, apeleazà ìnsà la opera lui Mickiewicz. ìn 1860 el traduce balada $witezianka si o publica sub titlul Nimfa in „Dìmbovita“ 3, apoi in „Albina Pindului“ 4, iar in 1865 o include in volumul sàu de versuri „Miosotis“5. Traducerea nu reuseste sà surprindà spiritul creatiei mickiewiczi-ene. Catrenul originai cu rimà alternantá este ìnlocuit cu un distih fàrà fortà. Redactia revistei „Dìmbovita“, condusà de D. Bolintineanu, cunostea ìnsà valoarea lui Mickiewicz, de aceea si publicà balada insotità de nota : „Tipàrim cu plàcere aceastà scrisoare de natura celor ce au sa tràiascà ìntr-un timp cìnd se scriu atìtea lucruri ce au sà piará“.
    ín 1863, tot Grigore Grandea publicà, in „Reforma“ din 11 iulie, artico-lul Tarul si Polonia, ìmpreunà cu un fragment din scena I, partea a treia a poemului dramatic Dziady (Mosii)6. Urmàrind sà infàtiseze suferintele poporu-lui polon, autorul articolului traduce relatarea lui Jan Sobolewski despre represaliile la care erau supusi tinerii patrioti arestati, si care redeveniserà actúale ìn 1863.
    Ecourile insurectiei polone din anii 1863—1864 nu vor inceta o datà cu ìnàbusirea ei, ci vor continua, ce-i drept, cu o mai micà intensitate pìnà in 1918, cìnd Polonia ìsi va recàpàta indepedenta.
     Sfìrsitul deceniului al saptelea si ìnceputul celui de-al optulea al secolului trecut coincid cu o restringere a rela^iilor politice romàno-polone, cauzate de refluxul temporar al miscàrii de emancipare na^ionalà si socialà.
    In Polonia, „programul pozitivist“ al burgheziei ìmpinge pe un pian secundar lupta de eliberare nationalà, iar numerosi emigranti poloni, stabiliti ìn Romània, se ìntorc ìn tarà, ìn urma amnistierii generale.
    in Romània, dupà detronarea lui Cuza, care acordase un puternic sprijin politic si material emigrantilor poloni, conditiile social-politice sìnt mai putin favorabile acestora. Cresterea rapidà a numàrului de intelectuali romàni constituie o concurentà puternicà pentru polonezii angajati ìndeosebi ca ingineri si medici, iar intrarea Romàniei in ràzboiul de independentà, ìmpotriva Turciei, nu mai coincide cu tendini ele politice traditionale ale emigratici polone, care ifi punea toate sperantele ìntr-o victorie a Turciei ìn cazul unui conflict al acesteia cu Rusia.
     In acelasi timp ìnsà sfìrsitul deceniului al saptelea si ìnceputul celui de-al optulea marcheazà un avìnt al stiintei, al cercetàrii stiintifice in diferite dome-nii, cercetare care va pune temeliile unui alt tip de relatii culturale si literare intre romàni si polonezi, bazate pe valori nazionale de larga circulatie.
 1	„Buciumul", nr. 24 din 23 martie 1863, p. 99, vezi si V. Jeglinski op. cit., p. 440.
      2	„Buciumul", nr. 42 din 10 aprilie, 1863, vezi si V. Jeglinski, op. cit., p. 441.
      3	„Dìmbovita", nr. 32 din 6 febr. 1860, p. 125 — 126 ; cf. N. Onofrei, op. cit., p. 124 ; I.C.Chi-timia, Influente si traducen . . ., p. 184.
     4	„Albina Pindului", nr. 4, din 15 ian. 1870, p. 1 — 2; Cf. N. Onofrei; op. cit., p. 124; I.C. Chitimia, Influente si traduceri . . ., p. 185.
     5	Gr. H. Grandea, Miosotis, Poezii, Bucuresti, 1865, p. 40 — 46.
      6	Cf. Chifimia, Influente si traduceri..., p. 185.