CRITICA 51 BIBLIOGRAFIE
543
    ín viziunea autorului categoria gramaticalà a diatezei exprima raportul dintre actiunea verbului si obiectul san subiectul ei ; cu alte cuvinte, in notiu-nea aceasta este cuprinsà ideea interactiunii dintre subiect fi obiect. Aceste raporturi din planul lingvistic pot sa corespundà sau sà nu corespundà rela-£iilor existente in formula logica a judecà^ii. Dupà pàrerea autorului (vezi p. 217) , esenta gramaticalà a diatezei se manifesta in capacitatea limbii de a reda raportul dintre subiect fi obiect prin construc^ii ce nu corespund schemei logice a judecàfii. Reluìnd una din ideile lingvistului rus A. A. Potebnea (1835 — 1891), autorul face mentiunea (p. 218) cà raporturile exprimate de diatezà pot fi atìt bilaterale (bidirezionale) cìt fi unilaterale (unidirectionale) : in primul caz vom avea subiect — obiect, in cel de-al doilea, numai subiect. In concepta lui V.M.N., in limba rusà contemporanà am avea trei diateze : activa, pasiva fi reflexivà-medie. In legatura cu aceasta, autorul releva, just, cà definitia diatezei nu trebuie fundatà pe principii morfologice. Astfel, un verb ca reSàjet ,,(el) rezolvà“ apartine la diateza activà numai dacá este folosit in propozi^ie cu sens tranzitiv (on resájet zadáóu ,,el rezolvà problema“) ; in caz contrar (de ex., choroSó resájet „rezolvà bine“), el nu mai este la forma activà 1 ; tot afa, verbul stróitsja in unele construc^ii are valoare de reflexiv— mediu (dom stróitsja „casa se construiefte“), iar in áltele, de pasiv (dom stróitsja rabócim „casa este construità de muncitor“) ; verbul boitsja „se teme" nu reprezintà, dupà autor, o formà a diatezei, deoarece afixul -sja are rol derivativ (fàrà -sja acest verb nu se folosefte) (vezi p. 219). Aceastà concep-tie, emisà de F.F. Fortunatov fi adoptatà fi de autorii Gramaticii limbii ruse a Academiei de $tiinte a U.R.S.S., nouà nu ni se pare suficient de convingà-toare. In orice caz, nu putem accepta ideea cà majoritatea verbelor rusefti nu au diatezà.
    Pentru ìntelegerea diatezei in limba rusà criteriul morfologie — aratà V.M.N. — numai in parte ne poate ajuta : sint pu^ine cazurile cind afixul -sja ne permite sà diferencien! diateza non-reflexivà de cea reflexiva (adicà forme verbale de reflexiv-mediu fi pasiv, care contin acelafi afix -sja)2. In pian strict morfologie, diateza este marcatà numai la participiu (activ fi pasiv). In schimb, la fórmele personale — cum remarcà pe drept cuvìnt fi autorul (p. 219) — diateza se constituie in funere de raporturi sintactice (depinde de pozi^ia verbului in structura propozi^iei fi de interactiunea cu alte pàr^i de propozitie). Cu tóate acestea, V.M.N. subliniazà (p. 220) cà ar fi grefit sà con-sideràm diateza drept o categorie exclusiv sintacticà 3 din urmàtoarele cauze :
    1.	In limba rusà contemporanà, afixul-s/0 joacà un anumit rol in expri-marea diatezei ;
     1	A^adar, problema diatezei nu trebuie ?i nu poate fi examinatà numai in plan paradigmatic ; studiind-o, slntem obligati sà apelàm $i la nivelul sintagmatic. in legatura cu aceasta vezi ?i D. Irimia, Este „se" marca a reflexivului romànescP, „Anuar de lingvistica §i istorie literarà", t. XIX,_Ia?i, 1968, p. 169-174.
      2	ìn ceea ce prive^te situala din romànà vezi C. Dimitriu, Observafii in legatura cu diateza reflexivà in limba romànà contemporanà, „Analele Stiin^iiice ale Universitari „A. I. Cuza din Ia?i (Serie nouà). Sec^iunea III (Sjjtiinte sociale), c. Limba $i literaturà, t. XI, 1965, fase. 2, p. 125 — 146; D. Irimia, op. cit.
      3	A?a este considerata diateza In limba romànà I). Irimia, op. cit., p. 169.