UN IZVOR NEOGREC AL „CAZAMlEI" LUI VARLAAM
171
personagiile tin discursuri, discuta, a scris Damaschili Studitul $i esteceamai artistica dintre toate cuvìntàrile lui, pe care a tradus-o §i Varlaam.
    Dar in felul acesta a scris omilia despre „Inmormintarea lui Hristos“ Epifanie de Cipru ìncà din secolul al IV-lea, care compusese mai inainte si un canon de ìnmormìntare in acela^i spirit 1. La inceput ne-am gindit cà acesta ar putea fi originalul omiliei lui Varlaam cu acela^i subiect. Dar cerce-tind atent con^inutul, am constatai cà omilia lui Epifanie a fost folosità doar ca izvor, dar nu e acesta originalul, pentru cà din omilia lui Epifanie lipseste tinguirea Maicii Domnului, voroava diavolilor din iad, o serie de demente legendare $i apocrife etc. 2.
    Originalul bizantin trebuia càutat in altà parte ¡ji anume intr-o omilie in titlul si in continuiul càreia sà fie mentionatà §i „Tinguirea Maicii Domnului". Ne-am amintit cà am intilnit omilii cu acest titlu prin diferite cata-loage de manuscrise slave, ca de ex. in mai multe sbornice slavone, care con-|in cuvìntàrile lui Damaschin Studitul.
    Am verificat continutul integrai al omiliei lui Varlaam despre inmor-mìntarea lui Hristos cu versiunea slavonà a operei „Comoara" a lui Damaschin Studitul, care se pàstreazà parlai in Ms. 146 din Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romania3 $i am constatai cà este vorba de acclami text, dar redus in versiunea lui Varlaam la o treime. Varlaam a selectionat cele mai caracteristice pàrti prin continui, prin retorism, prin emotivitatea lor $i prin forma artisticà.
    Extinzind cercetarea $i la celelalte cuvintàri, am constatai cà in vestita Cazanie a lui Varlaam sint traduse peste 200 de pagini dupà cuvìntàrile lui Damaschin Studitul.
    Aceastà descoperire importantà pe de o parte bucurà pe cercetàtorul pasionat in stabilirea adevàrului $tiintific, dar pe de altà parte, ca romàn, cercetàtorul incearcà o stringere de inimà cà fondul ìnàltàtor al „Cazaniei“ lui Varlaam, stilul si forma artisticà, atìt de elogiate de anumiti cercetàtori ca fiind ale Mitropolitului Varlaam, in realitate nu-i apartin ca autor. Varlaam nu e decit un talentai traducàtor §i creator de limbà literarà. In sensul identifi-càrii acestui izvor trebuiesc revàzute toate afirmatiile avintate, admirative referitoare la originalitatea de continui si la stilul Cazaniei lui Varlaam. Astfel prof. T. Bodogae spunea urmàtoarele despre paginile Cazaniei lui Varlaam: ,,N-am intilnit in toatà literatura noastrà pagini mai patetice, sentimente mai duioase, exprimàri de simtire religioasà §i romàneascà mai autenticà...“ Si Gr. Scorpan considera cà aceastà „Cazanie“ este in felul ei originalà4.
     1	S-a tradus si in slavà, de timpuriu, pentru cà se pàstreazà in cele mai vechi monumente glagolitice ca Codex Clozianus, Editia A. Dostal, Praga, 1959, p. 268, in Codex Suprasliensis, Ed. S. Severianov, Petersburg, 1904, p. 447 — 479.
     A. Vaillant, L'Homélie d’Epiphane sur Venvelissement du Christ, Texte vieux slave, texte grec et traduction française, Paris, 1958.
      2	P. Olteanu, Originale si versiuni bizantino-slave aie Cazaniei lui Varlaam despre „Inmor-mîntarea lui Hristos", in „Studii de slavistica", II, Bucureçti, 1970.
     3	P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R. S. România, Bucuresti, 1959, p. 181.
     4	T. Bodogae, Varlaam ca teolog..., p. 782 — 783; Gr. Scorpan, Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastrà lit. omiletica din sec. XVI—XVII, Iasi, 1940.