246
ELENA LINTA
Niculitel fi Garvan, au fost date la ivealà o serie de manuscrise vechi, care au imbogà|it cunoftin^ele despre limba slava veche (fi slavonà) folosità in tara noastrà, reprezentind totodatà legatura materiali imperios necesarà pentru a demonstra continuitatea culturii scrise intre secolele X fi XIV. Edificatoare in acest sens poate fi urmàrirea crefterii numerice a celui mai bogat fond de manuscrise slave din tara, cel al Bibliotecii R. S. Romania, care in 1940 avea cca. 660 manuscrise slave 1, iar astàzi peste 790, provenind din toate provin-ciile romànefti2. Remarcàm de asemenea o creftere valoricà a acestui fond, prin achizifionarea de manuscrise importante fi de o apreciabilà vechime. Astfel, dacà in 1959, cind a apàrut primul volum din catalogul datorat lui P. P. Panaitescu, cele mai vechi erau manuscrisele nr. 20 fi 682, din secolul al XlII-lea 3, in prezent acest fond dispune fi de un manuscris din secolul al XlI-lea (nr. 790).
    De asemenea, manuscrise slavo-romàne cu o vechime foarte mare se aflà fi in alte biblioteci din tara (in special la unele mànàstiri din Moldova) * fi din strainàtate 5.
    Dupà cum se ftie, datarea manuscriselor pe pergament este foarte difi-cilà, deoarece nici prelucrarea pielii (de cele mai multe ori de import) fi nici forma literelor 6 nu ne pot da decit criterii cronologice aproximative. Totufi, afa cum aspectul exterior generai permite deosebirea manuscriselor slavoromàne de celelalte 7, tot afa se pot stabili anumite coordonate paleografice pentru cele mai vechi manscrise (sec. XII—XIII), care folosesc unciala literarà chirilica, spre deosebire de secolele urmàtoare8. In unele cazuri, cind cri-teriile au fost suficient de dare, am incercat o localizare mai precisa a manu-
     1	D. P. Bogdan, Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romàne, in „Arhiva româneascà", IV, 1940, p. 130—135.
     2	D. P. Bogdan, La mise en valeur des fonds de manuscrits et de documents slaves de la Bibliothèque del'Académie de la République Socialiste de Roumanie, în „Revue roumaine d’histoire“, VII, 1968, nr. 4, p. 588.
     3	P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., vol. I, Bucuresti, 1959, p. VII.
     4	Dintre manuscrisele moldovenesti semnalate în diferite studii, citàm : Tetraevanghelul de la Neamf, sec. XIV (I. Serafinceanu, Un manuscris slav important din biblioteca mànàstirii Neamf : Liturghierul lui Ion Logofâtul, în „Mitropolia Moldovei si Sucevei", XXXVIII, 1962, nr. 5 — 6, p. 367), Minei pe luna aprilie, mànàstirea Dragomirna, sec. XIV, cota 1882/793 (V. Bràtulescu, Ornamentica manuscriselor slavone provenite de la mànàstirea Moldovi(a, aflate la mânâstirile Dragomirna, Sucevifasi în altepârfi, ibid., XXXIX, 1963, nr. 7 —8, p, 498—499) ç.a.
     5	Avem cunoçtinfà de unele manuscrise slavo-române aflate în stràinàtate, cum ar fi : ms. 194 de la Biblioteca National à din Sofia, care, dupà pàrerea lui A. I. Sobolevski, este scris. în Moldova (cf. D. I'. Bogdan, 1 extele slavo-române în lumina cercetârilor rusefti, extras din ,,Re-latii româno-ruse în trecut“, fase. I, Bucüreçti, 1957, p. 4 — 15); un manuscris fragmentar din secolele XII —XIII, aflat încolectia P. I. Sjijukin (Moscova), despre care A. Jacimirskij afirmaeà are „limba departe de a fi corectà, ceea ce face sà se presupunà cà manuscrisul a fost copiât într-o localitate româneascà" (A. Jacimirskij, Fpuzopuu lfaMÔ.naK, St. Petersburg, 1904, p. 338) ; Tipicul din sec. al XIV-lea, de la Biblioteca societàri culturale din Uzgorod, descris de Ol. Kolessa, ìn 1923 (cf. D. P. Bogdan, Din paleografia slavo-românâ, în Documente privind istoria României, vol. I, Introducete, Bucuresti, 1956, p. Ili) s.a.
     6	Vezideex. la V. N. Séepkin, (PyccKtm naAeozpafpun, , Moscova, 1967, pianga 56, p. Ili) cît de variat putea apàrea aceeasi literà ìn manuscrisele din sec. XI—XIV.
     7	Ibidem, p. 127 ; D. P. Bogdan, Compendiu. .vol. II, p. 54.
     8	Ibidem, vol. II, p. 49—50.