ECOURI EMINESCIENE LA I. KRASKO
401
cincizeci de ani opera lui Ivan Krasko fi intreaga poezie slovacà in aceeafj màsurà ca poezia lui Eminescu“. Brtáñ afirma cà influenza eminescianà si-a làsa amprenta asupra intregii creaci poetice a lui I. Krasko : ,,ín ambele culegeri (de versuri n.n.) ale lui Ivan Krasko putem urmàri ecoul poeziei lui Emi-nescu, nuance si tonuri asemànàtoare, acelasi ritm si melodicitate“ \
    Prima apropriere de esenta intre Eminescu si Krasko o face Jozef Felix in postfata la editia citata a traducerilor din M. Eminescu (1956). E1 considera cà Eminescu si Krasko erau douà temperamente poetice foarte asemànàtoare, afirmìnd chiar cà traducind pe Eminescu Krasko ,,s-a tradus pe sine insufi, cà prin poezia altuia a dat grai propriei sale poezii, prin intermediul altui poet vorbeste de fapt el ínsusi". Pe poetul romàn il rezumà la douà laturi, tristetea sumbrà fi revolta socialà, fi pe aceastà bazà constata afinitàtile reciproce. J. Felix afirmà cà Eminescu ar fi poetul „luminilor galbene, al amurgurilor estompate si al umbrelor lumìnàrilor, al tinguirilor rostite in foaptà“ 2. „Ivan Krasko, care in acelasi timp ifi scria primele sale poezii, 'cintecul sàu ingin-durat', plin de tristetea provocata de destinul propriului sàu popor, a reactio-nat cu deosebità sensibilitate la aceastà parte a poeziei lui Eminescu. De atunci 'luna cea galbenà' (De cite ori iubito) n-a mai apus niciodatà deasupra poeziei sale" 3. Este adevàrat cà poetul slovac a devenit un poet al univer-sului cetos, dar in aceastà privintà legatura cu Eminescu este slabà, fiindcà la Eminescu clar-obscurul, penumbrele nu reprezintà decit o laturà, o ipos-tazà coloristica a lumii, pe cind la I. Krasko culorile palide, cenufii, sterse constituie atribútele fundaméntale ale existentei, intrà in optica specifica a poetului. La Eminescu imaginea „luna cea galbenà" este izolatà ; de cele mai multe ori luna apare in tablouri feerice : 4
                    Mii pustiuri scinteiazà in lumina ta, fecioarà,
                   Si cì^i codri-ascund in umbra stràlucire de izvoarà!
                     (...)
                   Pe cind luna stràlucefte peste-a tomurilor bracuri. ..
                                                                           ( Scrisoarea 1 )
                    Luna. . . luna iese-ntreagà, se ìnalt-asa bàlaie
                  Si din tàrm in tàrm dureazà o càrare de vàpaie,
                                                             (Scrisoarea IV)
                   Pe cind luna, scut de aur, stràlucefte prin alee
                  fi pàstreazà umbra verde cu misterioase dungi...
                                                                        ( Scrisoarea V )
                               Sji privind in luna plinà La vàpaia de pe lacuri...
                                                   (O, ràmii)
     1	Rudo Brtáñ, Mihail Eminescu in traducere slovacà, „Iaful literar", 5, 1957.
2	Josef Felix, postfatà la voi. Michail Eminescu, Tiene na obrase èasu, ed. cit., p. 68.
      3	Id. ibid., p. 69.
     4	Vezi studiul lui Constantin Ciopraga, Nocturnul in opera lui Eminescu din voi. Studii eminesciene, E. L., Bucurefti, 1965, p. 289—312. „Eminescu evità culorile intunecate, fantasticul lugubru, càutind luminà" (p. 293).