CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE
253-
32 de rìnduri pe pagina, cu ornamentale sumarà, geometrica, numai la iniziale (vezi fot. 6 fi 7).
     S-a pàstrat legatura veche in lemn fi piele, cu motive florale, stilizate, datind cu aproximatie din secolul al XVI-lea.
    Cu privire la provenientà, nu se ftie decit cà a fost dàruit Academiei de Andrei Ghidiu, protopop de Caransebef (de aici fi numele manuscrisului). In descrierea sa P. P. Panaitescu il considera de „provenienza necunoscutà“, iar in Istoria literaturii romàne se menZioneazà cà „Octoihul de la Caransebef este adus acolo din Moldova“ *. Analizind tràsàturile lingvistice, paleografice fi iluminaZiile manuscrisului, am ajuns la concluzia cà nu a putut fi scris in Moldova, ci in Tara Romàneascà.
    Cuprinsul: partea a doua a unui octoih, cuprinzìnd glasurile 5—8, frammentar (ne referim numai la partea cea mai veche a manuscrisului) fi cìntàrile treimei pe opt glasuri (f. 156 v—157 v).
     Limba prezintà unele tràsàturi redacZionale sud-slave :
    —	transformarea y>i: thcauité (f. 9) fi mai ales confuzia graficà a celor douà litere : cKrp-feiiniiKTi (f. 55), h>ké rAoypro o^iuki ivTKp-haw yt (f. 10) ;
    —	confuzia iusurilor : oyra3KHiu;K a\a, HAVAijie, auica h	(f. 13 v), AOJKHiu^ nonpaui,*, ahkhuj-k ca (f. 11), ctp(c)th;r;k KoypA (f. 11 v), iioaiiihauv//
          (f. 12 v) ; in citeva cazuri observàm tendinZa de denazalizare in à, manifestata prin confuzia cu ierul mare, de exemplu : h*, KKCfAwn/T;h ke (f. 9 v), KKCE/«0r*H (f. 10).
    Dintre cele citeva ìnsemnàri in limba romàna, cea mai veche este din timpul lui Vasile Lupu, datatà la 1641, scrisà pe marginea de jos a filelor 55—59, aproape ilizibilà in prezent. Textul este urmàtorul : „Aceal Anghel est mìntuitor de suflet, 1-au dat Dumitrafco de la biserica din Botofani, unde este hramul sfintului mare mucenic Gheorghe, pentru sufletul sàu fi al pàrin-Zilor lui, in zilele binecinstitorului fi de Hristos iubitorului Io Vasile Voevod, in anul 7149“.
     La f. 148 este o insemnare, tot din secolul al XVII-lea, scrisà de altà minà : „Voevod cu mila lui Dumnezeu“.
     Pe fila 1, care iniziai fusese albà, s-a fàcut in secolul al XVIII-lea urmà-toarea insemnare: „Aceasta pomana [...] releni, Barbu, Bata [...]ona fi mueriiAleni, [fejciori Nicori, Danilo [...] Ionu, Todoru, Todoru (sic!), MaruZa, AnuZa, Anna fi copiii, aceala fatà Gaftea, a lui Baba, acea [...] pomanu care [es] tu la sfìnta besericà [...]brea“2.
    8.	Evangheliarul de la Putna, sec. XIII—XIV, Mànàstirea Putna, cota 566 (II)3.
    A fost publicat de E. Kaluzniacki, cu titlul Evangheliarium Putnanum,. in colectia Monumenta linguae palaeoslovenicae, voi. I, Viena-Teschen, 1888.
      1	Istoria literaturii romane, voi. I, Bucurefti, Editura Academiei, 1964, p. 241.
      2	P. P. Panaitescu a descifrat astfel aceastà insemnare : „Aicea la pomana... Releni, Barbu, Banta... Ona fi muerii Aleni... Ciori, Nicori, Denilor.. . Ion, Todoru, Manica, Annfa,. Anna... pomeanicu care estu la sfìnta besericà".
      3	Maria Ana Musicescu, Muzeul Mànàstirii Putna, Bucurefti, 1967, p. 28.