LIMBA SLAVONÄ DIN LITUANIA
209
menul acesta este considerai corect fi de E. F. Karskij, care, insà, folosefte si denumirea rusà sud-vesticà (zapddnorusskij jazyk) 1.
    ìmpotriva denumirii de bielorusa pentru limba slavonà in uz in Marele Ducat Lituanian se pronun^à la 1865 Ja. F. Golovacki, pàrerea càruia, dupà J. Lappo 2, n-a fost dezmin^ità de nimeni. Studiind limba lui G. Skorina, Jakov Golovacki a aràtat 3 cà ea nu este nici bielorusà, nici rusà, nici ucrai-neanà, ci o limbà artificialà, folosità numai ca limbà scrisà, nu insà fi ca limba vorbità. Potrivit concepii lui Golovacki, limba aceasta s-ar fi format in rindul càrturarilor epocii, sub influenza decisivà a limbii polone, utilizate in treburile judecàtorefti fi in cancelarii. Ja. Golovacki afirma cà limba tra-ducerilor lui Skorina nu poate fi denumità bielorusà. Din punct de vedere lexical fi gramatical, baza ei o alcàtuiefte slavona, cu o puternicà influenza rusà, bielorusà fi ucraineanà, dar continind fi constructii cehe fi polone *. De aceea, pare curioasà afirmaba unor cercetàtori 5, dupà care dezvoltarea limbii „ruse“ in documéntele ucrainene fi bieloruse ar fi avut loc in afara in-fluentei slavone.
    Comparind limba rusà folosità in documéntele din Marele Principat Lituanian cu limba bielorusà de azi, observàm cà avem a face cu douà limbi diferite. In numeroase cazuri, mult mai apropiatà de limba utilizatà in Lituania este limba rusà literarà contemporanà, nu bielorusa. Particularità{ile fo-netice caracteristice limbii bieloruse (akania, dzekania, cekania fi r dur)6, ca, de altfel, fi cele morfologice, nu apar in actele fi documéntele scrise in limba Marelui Cnezat Lituanian. Astfel, intr-un document de la 1534 intilnim forme ca Ovsjanikb (nu Avsjanikb), otdati (nu atdati), gospodarskij (nu gaspadarskij) ; dej (nu dzej) ; genitivul numeralului senib este semi, nu sjamèch, ca in bielorusà etc.
    Din cele spuse pinà aici rezultà cà nu avem argumente lingvistice pentru a denumi bielorusa limba oficialà a Lituaniei. Neverosimilà este fi afirmaba
     1	Cf. fi Chr. S. Stang, op. cit. ; M.G. Bulachov, Razvicce belaruskaj litaraturnaj movy ü XIX—XX st. va üzaemaadnosinach z inSymi slavjanskimi movami, Minsk, 1958, p. 4 (textul in limba bielorusà) sau p. 3 (textul in traducere ruseascà publicat in aceeafi brofurà), afirmà cà bielorusa era limba de stat a Marelui Ducat Lituanian. Vezi insà precizàrile fàcute de L.L. Gume-ckaja, in articolul Voprosy ukrainsko-belorusskich jazykovych svjazej drevnego perioda, „Voprosy jazykoznanija", 1965, nr. 2, p. 39—44. in secolele al XVI-lea — al XVII-lea limba literarà din Rusia sud-vesticà este o limbà hibridà continind particularitàfi bieloruse fi ucrainene. Cf. fi L. Sudavióene, L. Sakun, Konferencija po izuleniju lehsiki pamjatnikov starobelorusskoj pis’-mennosti XV—XVII vv. v Vil'njuse, „Izvestija Akademii NaukSSSR. Serija literatury i jazyka, vol. XXIV, fase. 2, 1965, p. 175. Vezi fi V.V. Vinogradov, Olerki po istorii russkogo literaturnogo jazyka XVII —XIX vv., ed. a Il-a, Moscova, 1938, p. 18 fi urm. Cf. fi A.I. Zurauski, Historyja belaruskaj literaturnaj movy, t.I., Minsk, 1967. Vezi fi L.L. Gumec'ka, „Movoznavstvo", Kiev, 1968, nr. 4, p. 85-88.
      2	Op. cit., vol. I, partea a Il-a, p. 345.
      3	Neskol'ko slov o Bìblii Skoriny i o rukopisnoj russkoj biblii iz XVI stoletija, 1865. Vezi fi Przemyslaw Zwoliiiski, Najstarszy éwiecki druk bialorushi (Antwerpia, 1542 r.), „Slavia Orien-talis", XVIII, 1968, nr. 3, p. 463.
      4	Cf. fi J. Lappo, op. cit., vol. I, partea a Il-a, p. 345.
      5	De exemplu, P.P. PljuSè, op. cit., p. 220.
     6	Existente deja in secolul al XIV-lea (cf. exemple ca baiava, vada, dzed, maci, dzeci, hrjaz’, bjaroza, ca, de altfel, fi particularitàtile lexicale ori gramaticale). Monumente cu tràsàturi fonetice specific bieloruse apar incà in secolul al XIII-lea — al XIV-lea. (Primul document de acest fel dateazà din anul 1229). Cf. fi N. A. KondraSov, op. cit., p. 116 — 117. Vezi fi T.P. Lom-tev, Belorusskij jazyk, Editura Universitàtii din Moscova, 1951, p. 6 fi urm.