TERMINOLOGIA PÀSTORITULUI LA HUJULI
125
    Zgárda s.f. Io „bàrbia (salba) oii s. a vacii“ 1 ; 2° „cureaua de la gitul ciinelui“ ; cu alt sens, in alte graiuri : /94, 180/. Din rom. zgárda „2°" (/18, 955; 66, 275/). Der. : (dim.) zgardicka\ zgardystyj, -a, -e adj. ,,cu bàrbie mare, lunga".
    A.	3. lmprumuturi „afedive“ 2
    Dihánija s.f., sgt. Io „jivinà, animai sàlbatic" ; 2° „fiinfà monstruoasà" ; 3° „(despre oameni) namilà foarte urità" — farà corespondent propriu. Din rom. dihánia, forma articulatà a lui dihánie, cu mai toate sensurile acestuia (/18, 246; 48, II, h. 500/).
    Drygla s.f. ,,mìrtoagà, cal prost". Din rom. dial, (nordic) dràglà (var. :
driglà, driglà) ,,id." (/IO, 436; 68, 448/).
    Gàjda s.f., sgt. „dine vagabond, nemernic, lenes“3 ; cu totul alte sen-suri — in graiurile gali|:iene /94, 143/. Din rom. (Mold.) gáida „crac (de animai mare)“ (/l, II, p. I, ; 75, 263/). Pentru derivate pe teren ucrainean, v. /30,
I,	345-6; 67, IX, 786/.
    Gobája s.f. „pasare de curte“, mai ales la voc. cu interj. : ys, gobàjeì si in expr. : gobája pustá „gobaie nemernicà“. Din rom reg. gobàie ,,id." ([18, 341 ; 48, I, h. 243]).
    Harám s.m. „(cal, vaca etc.) mare fi puternic; nàràvaf, pacatos“ fi, peiorativ, despre oameni. Din rom. harám „id." (/I, I, p. I, 360—1; 3, II, h. 282/).
    L’agùma s.f. Vezi Poma.
    Mérsa s.f. „oaie pipernicità“. Din rom. dial. mir$a „id.“ (/2, f. 10—11, 723/). Cuvìntul e cunoscut aproape numai graiurilor hu^ule (rar, fi in cele transcarpatice : merxa) /7, h. 12/ 4.
    Mokàn s.m. „(despre animale fi oameni) màtàhàlos; puternic“. Din rom. mocán „pastor ardelean“ 5 (/2, f. Í0—11, 745—6, sub 2° fi 3o; cf. Mocánu, Mocána — n. de animale (/61, 375/). ímprumutul exista fi in onomastica transcarpatica /16, 83/; in alte graiuri /33, 27/.
    Póma s.f. ,,soi ràu, viclean (de animai s. de om)“. Din rom poámá „id." ímprumut recent, lipsit de sensurile de bazà ale etimonului, el fi-a atras un sinonim, rom. legúmá, care a ajuns sà exprime atitudini depreciative. Expr. : Soto za póma (Vaguma)\ „ce poamà!“.
     Pyritúra s.f. „animal slab, nefolositor". Din rom. pieritúra „id." (/18, 615/). Inf. II 1-a confundat cu pyrlitúra (< rom.).
    Ruptura s.f. 1° „animal slab, gata de pieire" ; 2° „(iron.) babà, hircà; zdrean^à". Din rom. ruptura „id." (/46, I, 108; cf. fi 18, 730; 3, II, h. 282/).
      1	Sensul 1°, metaforic, specific graiurilor din v. M. (nu-1 cunosc alte graiuri hu^ule ?i nici etimonul rom.) a fàcut imprumutul acesta productiv, increati proprii, §i ca nume de animale.
     2	Numele acestei rubrici 1-am preluat de la E. Vrabie [94, 185].
      3	Sji la hufulii de peste Carpazi se foloseijtc, In locul termenilor, proprii, pes, sùka (in v. M. ?i : pùzla), ca eufemism, cuvìntul gàjda [41, 20].
     4	Conform ipotezei de la p. 69, n. 4, acesta ar fi unul dintre ìmprumuturile bulgàrejti directe in graiurile carpato-ucrainene (cf. bulg. mrùsa). Pentru romànà cf. $i ([64, 103 : ?i mérfd]).
      5	in v. M. au ajuns emigranti din Ardeal, se pare, in mai multe „valuri" ; v., pentru pre-zenfa $i ocupatiile lor aici, I. Nistor, Emigràrile de peste munfi, Bucure^ti, 1915, extras, p. 45 — 51.