SCRIITORII CEHI $1 SLOVACI DESPRE LITERATURA
29
Pentru Eduard Urx si Julius Fucik, Karel Capek era un scriitor burghez, un exponent al burgheziei cehe 1. Literatura burghezä, in care E. Urx inglobeazà si pe clasici, nu are nici o importanza pentru Proletariat2. Slnt insä din ce in ce mai multi partizani ai ideilor lui Lenin, dupä care cultura socialista este o sintezä a valorilor autentice din toate timpurile (Trei izvoare, trei parti consti-tutive ael marxismului. Cuvìntare la Congresul al III-lea al Comsomolului). ,,$i intocmai ca Marx care nu a càzut din cer, ci a folosit in opera sa toate cuceririle gìnditorilor de seamä ai omenirii, fi Lenin... sintetizeazä tot ce este mai valoras fi mai inalt in creafia anterioarä a omenirii in generai fi a proletariatului in special“3 — scria V. Clementis. ín articolul Arta nona proletarà (1922), Karel Teige vorbefte despre interactiunea dialecticä din tre nou fi vechi in artä, pornind de la lucrarea lui Lunacarskij, Sarcinile culturale ale clasei muncitoare : „Atunci cind vorbim de un antagonism riguros, trebuie sä firn conftienti fi de relatia reciprocà, care dureazä fie fi numai sub formä de ten-siune a unor polarità ti. Atunci cind se enumerä púnetele prin care arta nouà se deosebefte de arta burghezä, se afirmä tacit cà in alte puñete este strins legatä de arta precedentä. Afa, de exemplu, expresionismul, care, interpretai in limitele sale reale fi precise, n-a fost decit o antitezä programaticà a impre-sionismului, in anumite sensuri nu face decit sä potenteze unele realizäri, mai ales tehnice, ale impresionismului. Postimpresionitul Matisse este in multe p ri vinte un impresionist tìrziu — lucru nicidecum greu de demonstrat. Aceasta insemneazä cä procesul de evolute se realizeazä atit prin reactii revolutionäre ale unor epoci noi, care constituie opusul mai mult sau mai pufin riguros al fazelor anterioare, cit si printr-o continuitate aproape infailibilà, printr-o linie evolutivä legicä ; aefioneazä ceea ce numim tradifie“ 4. E bine sä precizàm in acest loc cä apärätorul continuitätii fi traditici, Karel Teige, a fost unul dintre spiritele cele mai nihiliste in literatura cehä dintre cele douà ràzboaie mondiale. El ftie insä cä fórmele de trecere de la o epoeä la alta, de la o di-reefie artisticä la alta diferä de la caz la caz, cä uneori inovafia are mai putinà vigoare decit tradita fi invers. „Uneori momentul inovafiei fi reactiei nu compenseazä moftenirea tradifionala ; alteori, caracterul revolucionar al noilor generaci i este atit de pregnant incit pare a avea rolul de a intrerupe linia evolutivä... ín primul caz este vorba de o perioadà tradizionalista, in cel de al doilea caz, de una antitraditionalistà. Dar nici màcar epocile celui mai revolutionär antitraditionalism, epocile de masivä inovatie nu dispun de o cultura sau de o artä cäzute din cer. §i eie trebuie, in mod obligatoriu, sä porneascä de la fórmele precedente oricit de mult ar dori sä se debaraseze de eie fi sä realizeze inversul lor. Epocile care le-au precedat in chip nemij-locit trebuie sä constituie pentru ele o rampä de lansare“ 5.
       1	E. Urx, Literdrny film, 1924, in voi. Básnik v zdstupe, Bratislava, 1961, p. 27 ; J. Fucik, Likvìdace Wolkerova kultu, 1925, in voi. Stati o literatufe, Praga, 1951, p. 83.
      2	Literdrny film, in voi. cit., p. 28—29.
       3	Zivy leninizmus, in voi. cit., p. 42.
      4	Nové uméni proletdrské ,in voi. Vj/bor z dila I, Praga, 1966, p. 36.
       5	Id., ibid.