OPERA LUI MARTIN KROMER 195 altelé cu precizarea lui Kromer „sigillo imperatoris signatus" 1. Actul este, de fapt, prima incercare de incheiere a unui armistitiu ìntre poloni fi turci, pe timp de doi ani2, cu care prilej se stabilente fi libertatea comertului polon in {arile stàpinite de turci : „In questi giorni la excellenzia vostra ha mandato al suo am-bassatore Nicola Ferii [Firlej] cum la honorata sua lettera; el qual ha referido molte bone parole circa la causa del amicicia e la pace que inter nos est. La qual e accresuta [accresciuta] più che prima. Et auiti domantado [dimandato] capituli in certitudinem dela pace al presente per confirmare la amicicia ve havemo mandato cum lo nostro ambassatore lettere che da nostra parte sunt in fidem et certitudinem [...]. Et i vostri marcatandi posano venir e traficar nel mio paixe et andarsene senza alcuno impedimento“3 . Asadar, scrisoarea lui Baiazid, cu putere de salvconduct, nu a fost scrisà in romànefte, cum s-a crezut multà vreme. Dar aici nu aceasta ne intereseazà, ci faptul cà M. Kromer, care ftia de originea latina fi considera pe romàni de „neam italic", a socotit cà actul (scris ìntr-o italianà sui-generis, cu termeni alterati fi expresii latinefti) era redactat intr-un „idiom romànesc“ (idiomate ivalahico scriptus), ìncìt afirmatia lui este o consecintà a interesului manifestat pentru originea romanicà a poporului romàn fi a limbii acestuia. Chiar dacà cereetarea actualà infirma opinia lui Kromer privind existenta unui act in limba romànà, totufi el se inscrie printre umaniftii secolului al XVI-lea care au pus in luminà nouà, fi pe ìntindere europeanà, firea fi istoria romànilor, folosind tot ce-i càdea sub ochi. In concluzie, M. Kromer este nu numai un mare umanist al culturii polone din epoca renafterii, autor de opere remarcabile, apreciate pe pian european, ci fi un propagator al ftirilor despre neamul romànesc, precum fi un izvor important al formàrii fi dezvoltàrii opiniei celor vechi, strami sau romàni, despre acest neam, incit activitatea lui merità sà fie mai bine cunoscutà decit a fost pinà acum. 2. I. 1969 Tpy/jbi nojibCKoro ryMAHHCTA mapthha kpomepa h hx shahehhe /yifl HCTOPHH H KyjIbTyPM Py.MblHCKOrO HAPOM (PeaioMe) B aaHHOM HccneflOBaHHH aBTop npeacTaBJiaeT Tpyaw nojibCKoro ryMaHHCTa MapTHHa Kpc-Mepa De origine et rebus gestis Polonorum (1555), Polonia sive de situ, populis, moribus, magistratibus et republica Regni Polonici (1557) h zip. h hx pacnpocrpaHeHHe b EBpone Ha 1 Vezi lucrarea citati mai sus, „Romànoslavica" (Praga), 1.1, 1948, p. 118 —122 ; Carlo Tagliavini (Le origini delle lingue neolatine, ed. IV, Bologna, 1964, p. 473), folosind identificarea noastri, consideri ìntre aitele ci actul fusese cumva ficut cunoscut inaintea noastri de An. Lewi-cki, care 1-a publicat. in realitate, Lewicki n-a identificat actul. El a publicat in marea colecUe Monumenta Poloniaes medii aevi historica trei volume compacte de documente din secolul al XV-lea, sub titlul Codex epistolaris saeculi XV fi in voi. Ili din 1894 se afli actul in discutie, identificat de noi. Altfel problema limbii actului ar fi fost rezolvati demult. 2 Cf. Jan D^browski, Dzieje Polski éredniowiecznej, t. II, Cracovia, 1926, p. 422. 3 Actul la An. Lewicki, Codex epistolaris saecului XV, t. Ili, Cracovia, 1894, nr. 334.