104
VICTOR VASCENCO
in secolul al IX-lea' (pe cìnd prima se referä la 'limba literarä, limba scrisä a slavilor din secolele IX—XI', deci dintr-o perioadä ulterioarä $i sub alt unghi). Tinìnd seama de faptul cä vechea bulgara in prima sa accep^ie a fost criticai de numerosi slavisti (v. mai sus), $i pe bunä dreptate, iar in cea de-a doua se exprimä destul de fidel o realitate legatä de cea mai veche influenza slava asupra limbii romàne, care, dupä cum se stie, este de tip bulgäresc, devine, credem, evidentä necesitatea folosirii acestui termen cu o singurä valoare, cea secundä. Tot din punct de vedere semantic se remarca faptul cä unele denumiri (in spe{ä, paleoslava) sint utilizate, uneori, pentru a desemna atìt perioada veche a acestei limbi, cit si vechea slavä in totalitatea ei, deci si perioada slavonä.
     Din punctul de vedere al circulafiei, strict sincronie, se disting termeni uzuali : veche slava (mai ales slava veche, limba slava veche), termeni mai rar ìntilniti : veche slava bisericeascà (§i slava veche bisericeascà), veche bulgara fi termeni arhaici : (limbà) paleoslovenicà, (limba) paleoslavicà, ìnregistrati lacunar din punct de vedere lexicografic 1. Ace^tia din urmä pot fi semnalafi, azi, numai rareori, cu funcfie arhaizantä.
     Ìn formarea acestei terminologii, in faza ei de inceput, un merit incontes-tabil 1-au avut B.P. Hasdeu si loan Bogdan, de numele celui din urmä fiind legatä introducerea studiului stiin^ific al vechii slave in invätämintul nostru universitär. Continuind traditile lui B.P. Hasdeu, creatorul primilor termeni romàne^ti de slavistica, loan Bogdan vorbe^te pentru ìntìia oarä, la noi, de paleoslovenicà $i paleoslavà, acest termen, din urmä, fiind uzual $i azi. In dezvoltarea $i folosirea adecvatä a denumirilor romàne^ti pentru vechea slavä un aport ìnsemnat au adus slavistii din generabile urmätoare, la care se re-marcä, ìntr-o mäsurä sau alta, preocupäri de stilisticä in domeniul metalimbii (comp, observatiile judicioase, fäcute la timpul lor, de lingvi^ti ca Gr. Nandris, P. Cancel, E. Petrovici, Al. Rosetti, Al Graur s.a.).
     Criticind, pe bunä dreptate, traduceri fanteziste ca slavono-bisericeascà, (pe care, mai sus, nici nu le-am atras in discutie), acad. Al. Graur remarca : ,,ìn romàneste se spune veche slavä, paleoslava, eventual veche slava bisericeascà, $i desigur ar fi destule nume (subì, n.) pentru o singurä no^iune“ [13; 30]. In realitate, dupä cum am ìncercat sä arätäm, numärul acestora, mai ales sub raport diacronie, este cu mult mai mare : pentru paleoslavä existä 15 denumiri2 (inclusiv variante topice, cu si färä determinatul limbà), iar pentru slavonä, din secolul al XVII-lea pinä in prezent, se ìntilnesc, dupä cum vom vedea in studiul urmätor, vreo 17 denumiri, deci in total 32. Mai e, oare, vreo altä limbä, pentru care sä fi existat, in romàneste, atitea posibi-litä^i de exprimare metalingvisticä ?
     1	Astfel, pentru a ne referi numai la termenii cu paleo- : TDRG nu inregistreazä nici unul ; ijäineanu, DU, il dä numai pe paleoslav (s.v. paleo-slav) ; in CADE figureazä paleoslovenic fi paleoslav (s.v. paleo-slav) ; DM se märginefte sä-1 insereze pe paleoslav (s.v.) ; DER nu-1 inregistreazä pe nici unul ; in DLR mss. figureazä numai paleoslav, dar cu o etimologie pe care o repetä dupä CADE fi DM („paleo + slav“).
     2	Descopär acum, dupä terminarea articolului, un nou termen, la care nu mä afteptam : veche slavonä, inregistrat la I.A. Candrea [10; s.v. paleo-slav].