TERMINOLOGIA PÀSTORITULUI LA HUJULI
121
    Puj-puj ! (si : pújka-pújka !) „strigai de chemat gàinile“. Din rom. pai „pui de pasare“, púticá „id.“ (/18, 678/), folosite in rom. çi interjectional. Cf. acelasi imprumut, ca si multe áltele (liáis !, cea!, hafa!, bîr ! etc.) într-un grai lipovenesc /5, 60/.
    Tprwa-tprwa! „strigai cu care se cheamâ oile". Cf. rom. tproa !, tprua ! ,,id." (/65, 14; 4, 58/).
    Tot aici includem :
    Fôskaty vb. „(despre animale) a pufni puternic pe nari“. V. si /30, IV, 378/. Din rom. a fosâi ,,id.“ /68, 522 ; 5, 57, n. 2/.
    § 9. Produse
    Brÿndza s.f. „brînzâ fràmîntatà de oi s. vaci". Din rom. brîndzâ /94, 134; 44, 245; rom. < grec.; 82, 177—8; 88, 11 ; 89, 148; pentru datarea îm-prumutului : 74, II, 205 ; 51, 77 ; 23, 86 : aici — atestârile in documéntele ucrainene, slovace, cehe çi polone ; 27, 125 : o discute etimologica mai ampia/. $i toponim in Odesa : /79, 44/.
    Budz s.m. „bucata mai mare de brînzâ frâmîntatâ $i presatâ sferic". în /94, 1351 : bundz — numai în graiurile lemkoviene çi nistriene; însâ, chiar Hrincenko /30, I, 105/ îl aratâ si pentru graiurile hulule; cf. §i /44, 36/. Din rom. bulz, bunt (/73, II, 234; 17, 19; 65, 20/). Dérivât: (dim.) bùdzyk. Alte var. ucrainene : /23, 81/.
    Dzer s.m. ,,zer“. Din rom. dzer /94, 140 : localizarea de aici trebuie ex-tinsâ si la graiurile de stepâ, cum se vede din 79, 44; 89, 148; 24, 84, 18; 62, 24, n. 2, 75/. Cf. çi /7, h. 95/. Dérivât : zdzérine adj. „(lapte) stricat“. Vb. zdzérity(sy) „(déspre lapte) a se strica“ ar putea fi un împrumut direct al rom. a (d)zerî „id.“ (/4, 82; 58, 219/).
    Kokérza s.f. „cas proaspât eu smîntînâ s. eu jintuit; stràghea^à" (III, V). Din rom. cocîrfâ „jintuialâ acrá" (/71, 58; 65, 17; 17, 19/). Cf. §i (/75, 143;
10,	301/) i.
    Kulástra s.f. „coraslâ, primul lapte al oii, vacii, (femeii)“. Cuvîntul e cunoscut si graiurilor de stepâ: /79, 44/. Din rom. culâstrâ /94, 157 ; 44, 245; 6, 12/.
    Mánna s.f. Io „lapte, smîntînâ de calitate bunâ ; p. ext. belçugul de lapte la vaci“; 2° „pulbere galbenâ ce se cerne, la adierea vîntului, de pe pàdurile înverzite si înflorite si care, dupâ ploaie, se aseazâ ca un fel de smîntînâ pe ochiurile de apâ“ (acest sens pare spécifié graiurilor de aici ; pentru áltele v. ¡7, h. 165/). Din rom. mânâ /94, 161 ; 88, 16; cf. 33, 26/. Pentru rom. v. (/10, 742; 2, f.l, 76, sub sensul 5°/)- Der. : mannysta adj. „(despre vaci) care are smîntînâ multâ çi bunâ". Expr. : máty mánnu „a avea maná" ; vydobrdty mânnu, calc dupâ rom. a (se) lúa mana (vitelor) (/63, 208, 242/).
    Micka s.f. „lînâ de pe mieii tineri" (I : „suvintrâturi“). Din rom. mîtâ ,,id." /94, 163: aici — precizarea etimonului çi derivate; 88, 6; 82, 178/. Pentru rom. mit, mîtâ, mîte v., d. p., (/17, 7 ; 73, II, 241 ; 48, I, h. 282, pet. 605; 2, f. 9, 647/).'
     1	V. pentru obieeiul pâstorese légat de „acest prim bulz" de ca?, obicei practicat çi de hu|:uli, dar la râscolul stînei, ([17, ibid.]).