200
A. VRACIU
II.
    Existà premise istorice si culturale care au determinai influenta slavonà in Lituaniax. In aceastà ^arà, relatiile feudale se consolideazà in secolele al XI-lea — al Xll-lea. Profitind de fàrìmitarea feudalà a Rusiei, slàbità de pe urma jugului mongol fi tàtar, cnejii lituanieni cuceresc fi supun, pe rind, teritorii bieloruse, rusefti fi ucrainene. Astfel, incà in a doua jumàtate a seco-lului al Xll-lea, incursiunile principilor lituanieni asupra teritoriilor din Vestul Rusiei (ale Bielorusiei de azi) devin tot mai dese.
    In timpul domniei lui Mindaugas (1240—1263), cel mai de seamà duce lituanian de la jumàtatea secolului al XlII-lea, sint cucerite teritoriile rusefti de pe cursul superior al Niemenului. Afa au fost puse bazele statului lituanian, care cuprindea fi cnezate slave vecine.
    Pe la jumàtatea secolului al XlII-lea principii lituanieni, vasali ai lui Mindaugas, stàpineau Polotkul fi alte orafe din Rusia de Vest.
    Sub Gedimin (1316—1341), care-fi ia titlul de mare cneaz al Lituaniei, statuì acesta atinge apogeul puterii sale. Feudalii lituanieni cuceresc acum aproape tot teritoriul Bielorusiei (inclusiv Vitebskul fi Minskul). Afa se face cà, la sfìrfitul secolului al XlII-lea fi inceputul celui de-al XIV-lea, principii lituanieni ifi intind dominala asupra teritoriilor de vest ale Rusiei.
    In timpul domniei lui Algirdas (= Olgierd) (1345—1377), fiul lui Gedimin, feudalii lituanieni, profitind de slàbirea Hoardei de Aur2, cuceresc cea mai mare parte a {inuturilor sud-vestice (respectiv, ucrainene). Astfel, li-tuanienii ifi extind acum stàpìnirea asupra Kievului, Cernigovului fi asupra celei mai mari pàr|i a Voliniei. Dupà moartea lui Algirdas, acestor teritorii li s-a mai adàugat Smolenskul 3. Afa se constituie Marele Principat Lituanian, cu capitala la Vilna (= Vilnius), care, in fond, era, dupà màrturiile istoricilor, un stat ruso-lituanian4. In aceste conditii, feudalii lituanieni au asimilat cultura slavà din teritoriile cucerite.
    La 13 august 1385 are loc unirea Lituaniei cu Polonia sub Iagello (= Ja-gàilo) (1377—1392), fiul lui Algirdas, care ia de sotie pe Jadwiga, urmafa
     1	I nsistàm asupra acestui fapt, deoarece din istoria limbilor literare nu poate fi exclus specificul conditiìlor social-istorice fi culturale de dezvoltare a popoarelor respective. Astfel, in Evul Mediu fi in epoca moderna, limbile slave, de pildà, se dezvoltà in mod diferit. Cf. V.V. Vinogradov, Razlitija meidu zakonomernostjami razvitija slavjanskich literaturnych jazykov v dona-cional'nuju i national'nuju epochi, Moscova, 1963, p. 9—10.
     2	In secolul al XIV-lea Hoarda de Aur stàpinea Rusia nord-esticà (Vladimir-Suzdal fi Novgorodul).
     3	Cnezatul Smolenskului a fost cucerit, in anul 1395, de Vytautas (=Vitold), in urma slàbirii vremelnice a statului rus dupà invazia lui Tohtamlf asupra Moscovei (1382). Pentru a doua oarà Smolenskul este cucerit de Vytautas la 1404. Oraful este eliberat in anul 1514, in timpul ràzboiului din 1512—1522. In legatura cu unele dintre faptele relatatè aici vezi fi Istoria Romàniei, vol. II, Editura Academiei, Bucurefti, 1962, p. 215 — 219.
     *	Vezi V.B. Antonovié, Oterk istorii Velikogo Knjazestva Litovskogo do poloviny XV stole-tija, Kiev, 1878; N. Daskevifi, Zametki po istorii litovsko-russkogo gosudarstva, Kiev, 1886; E.A. Volter, Ob izulenii litovskogo jazyka i plemeni (Prilozenie k Pamjatnoj Kniike Vilenskoj gubernii na 1887 g.), Vilna, 1887. Vezi fi Istoria universali in 10 volume (traducere din limba rusà), vol. II, Bucurefti, 1960, p. 770 — 809. in primul semestru al anului 1889 — 1890 loan Bogdan audia, la Moscova, un curs de Istoria statului ruso-lituanian. Vezi G. Mihailà, op. cit., p. 16.