102
VICTOR VASCENCO
     3.	bulgar- : veche bulgara, limba bulgara veche, bulgara veche Veche (a) bulgara íncepe sa fie folosit, la noi, concomitent cu veche (a) slava §i veche (a) slava bisericeascà, adica din deceniul al patrulea. Dacá prin paleoslava §i veche slava se pune in evidenza, conceptual, un aspect filologie (este vorba de cea mai veche limbà scrisà a slavilor), iar prin veche slava bisericeascà un aspect functional (mai precis una din funetiile acestei limbi), termenul veche bulgara vine sa sublinieze, strict lingvistic, geneza limbii (care se bazeazà, dupá cum se stie, pe un dialect bulgaro-macedonean). Desi nici unul din acesti termeni, la urma urmei, nu este ideal, intrucit fiecare din ei scoate in relief numai una din multiplele fatete ale conceptului si, fireste, des-tul de incomplet, totusi termenului in discute i s-au adus, pe cit se pare, cele mai serioase obiectii. Nu atit pentru faptul cà vechea slava reprezintà numai unul din dialectele vechii bulgare (deci respectivii termeni n-ar fi echivalenti1), cit din motivul cà vechea bulgarà ingusteazà notiunea de 'paleoslavà', fiind inutilizabil in unele situaci, de ex. cu privire la texte ca Foile chievene sau Fragméntele pragheze, scrise in Marea Moravie 2 in perioada veche slavà propriu-zisà. Slavi^tii romàni si-au dat seama de acest neajuns incà mai demult : folosind termenul veche bulgara, Grigore Nandris il calificà drept „mai putin propriu“ in comparale cu celelalte sinonime [19; 2], iar P. Cancel, in acelasi deceniu, deci de-abia dupà punerea in circulate, la noi, a acestei sintagme, afirmà cà „... nu i se mai zice veche bulgara“ [9; 121]. Ceva mai tirziu, o prívente cu circumspectie $i Al. Rosetti [24; 300], Sub raportul formàrii, rom. veche bulgara reprezintà un cale frazeologic dupà fr. (le) vieux-bulgare (comp. si it. antico bulgaro, germ, (das) Altbulgarisch, engl. Old Bulgarian etc.).
    in ultimul timp se spune, uneori, $i limba bulgar a veche [v., de ex. G. Mihàilà, in SCL, XX (1969), 2, p. 212]' (dar n-am intilnit limba veche bulgara', comp., ca model, germ, (die) altbulgarische Sprache, bg. starobàlgarski jezik, poi. j$zyk starobulgarski s.a.) sau, mai scurt, bulgara veche [2; s.v. slavà veche, cu men^iunea : ,,S-a numit si bulgarà veche. ..“]', ambele expresii fiind caracterízate prin postpunerea lui veche. Cf. si imbinarea de cuvinte inscripta chirilice slave (bulgare) vechi [18; 57], adicà vechi slave.
    Termenul veche bulgarà (si bulgara veche) este folosit de unii cercetàtori cu o valoare diferità de cea de mai sus, si anume pentru a denumi 'limba v o r b i t à de vechile popula^ii slave de pe teritoriul tàrii noastre'. Urmàto-rul context este edificator in acest sens : „Toponimicele romànesti de origine veche bulgarà {subì, n.) in care q este reprezentat numai prin reflexul injim... nu pot fi mai vechi de secolul al Xl-lea“ (I. Pàtrut [21 ; 27]). Tot I. Pàtru{ vorbe^te despre influenza bulgàreascà veche [22; 23], despre elemente romànesti de provenientà veche bulgarà [21 ; 23], prin vechi bulgar intelegind asadar 'vechi sud-slav'. Termenul veche bulgarà (bulgara veche) este, prin urmare, polise-mantic, ca si limba veche slavà (v. mai sus).
      1	Vezi, de ex.. Al. Rosetti, care in op. cit., p. 300, se intemeiazá pe arguméntele lui A. Les-kien fi V. Sóepkin.
      2	Nicolaus van Wijk, op. cit., p. 37. Vezi fi Al. Rosetti, loc. cit. : „Geograficefte, aceastà notiune (veche slavà — n.n.) e mai largà decit vechea bulgarà".