CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
531
     Lucrarea lui A. M. Selisóev a devenit un punct de piecare pentru multe studii actuale in domeniul onomasticii est. slave 1.
     Nu mai puÇin actualâ este çi lucrarea lui A. M. Seliscev intitulatà O H3biKe „PyccKOü npaedbi“ e cen3U c eonpocoM o dpeeneùuieM mune pyccKozo au-mepamypnozo HSbiKa (p. 129—140), (publicatâ pentru prima oarà în 1957, în nr. 4 al revistei „Bonpocw 5!3biK03HaHHa“), mai aies dacâ tinem seama de faptul câ discuoia despre originea çi caracterul limbii ruse literare nu este încâ încheiatâ, fapt remarcat eu oeazia ultimului — cel de al VI-lea — Congres International al Slaviçtilor (Praga, 1968).
     Pornind de la ideile lui A. A. Sachmatov, lingvistul rus emite o tezà potrivit câreia la baza limbii vechilor monumente ruse stà limba monu-mentelor limbii slave vechi. Cea dintîi însâ nu este identica eu cea a doua ; elementele limbii ruse pâtrundeau într-o mâsurà diferità în monumentele vechi (de exemplu într-o mâsurà mai mare în scrierile originale). Lucrarea polemizeazà cu teoria academicianului S. P. Obnorskij expusà în lucrarea acestuia „PyccKan npaeda" i<ai< naMnmmK pyccKozo Aumepamypitozo H3biKa (1939), în care se emite ipoteza eu privire la limba rusâ literarâ din sec. X— XI, formata pe teren autohton.
     Trâind în epoca schimbârilor revolutionare aie tînârului stat sovietic, A. M. Seliscev a urmârit eu aten^ie procesul dezvoltârii limbii ruse, îmbogà-£irea ei eu elementele noi, apârute sub influenza factorilor social-politici. Articolele lui: PeeoAtotju.n u H3biK (p. 141 — 146) §i Bbipa3umeAbHOcmb u oôpa3-Hocmb H3biKa peeoAtoifuomoü 3noxu (p. 147—162), dupâ cum o aratâ çi tit-lurile, sînt consacrate toemai acestei teme. A. M. Seliscev a remarcat câ alàturi de procesul ìmbogà^irii limbii ruse au avut loc çi unele fenomene negative: unele exagerâri în privinÇa folosirii cuvintelor strâine, abrevierilor etc., fapt semnalat §i în articolele si cuvîntàrile lui V. I. Lenin, precum §i în presa sovietica a timpului.
     In anii imediat urmàtori revoluÇiei din Octombrie A. M. Seliscev a desfâçurat o sustinutâ activitate didacticâ si pedagogicà în cadrul Universi-tâ$ii din Irkutsk. In aceastâ perioadâ profesorul A. M. Seliscev a întreprins o serie de expeditii dialectologice în diverse regiuni aie Siberiei, avînd drept rezultat un studiu monografie al dialectelor ruse din Siberia — fluaAexmo-Aozmecmü ouepK Cuôupu (p. 223—488) — dedicat memoriei lui A. A. Sachmatov. Monografia confine o introducere §i patru capitole: fonetica, for-mele, mostenirea velicorusâ si soarta ei în Siberia, grupuri dialectale ruse în Siberia. Lucrarea publicatâ în 1921 la Irkutsk a stîrnit un viu interes în rîndul lingvistilor sovietici ca V. V. Vinogradov, E. F. Budde, S. F. Obnorskij, R. I. Avanesov çi al^ii. în recenzia sa, publicatâ în 1921, cunoscutul slavist rus E. F. Budde a dat o înaltâ apreciere monografiei lui A. M. Seliscev: „A. M. CejiHiueB cbohm „OnepicoM“ c^enaji oneHb ueHHMH BKjiaa b pyccKyio flHajieKTOJTorHio; roBopn hhjwmh cjiOBavH, oh cflejiaji ot-tcpbiTMe, oh OTKpbiji HaM pyccKHe roBopbi Ch6hph h yKa3aji MecTa hx Haxoac-
      1	Vezi, d.3 exemplu, N. A. Petrovskij, Cnoeapb huhhhx UMen, Moscova, 1966; Cjiobhuk e.iacHux UMen Aiodeü, Kiev, 1967 ; A. V. Superanskaja, CmpyKmypa UMeuu coôcmeemtoeo. &OHOAOIUH u MoprßoAozuH, Moscova, 1969 si altele.